Lui Laurențiu GHIÞÃ, autorul volumului „Stavridul cu colți de argint”

Și d.p.d.v. constructiv, ca să motivezi de ce nu se vinde cartea cu Stavridul(nimeni nu se atinge de el - E neatins „stavridul” său)
Și ca să nu se înțeleagă că stavridul scrie (Iar dacă mușcă, rog să scrie:)
Versul trei ar trebui refăcut.
Ceva de genul: De parcă pe copertă scrie:
Calimero

s-a făcut
mersi de vizită

Volumul "Stavridul cu colți de argint"

Nu-mi place oamenii să-i mint:
Eu întrevăd indicii,
Că peștele cu colți de-argint
Ți-l încolțesc amicii.

Sub anumite auspicii,
La un stavrid, cu colți ca spinii,
Tataie, nu stârni amicii...
Că poate se trezesc rechinii!

E "rău" cu-adevărat,
Librarii-l țin în cușcă,
Iar în curând ne mușcă
Prin anticariat! :)

Dan-T

Degeaba faceți voi pe sfinții
Și pe sălbaticii și durii:
Vă mușcă-al meu STAVRID cu dinții
(Aici nu-i cazul lui Bunduri)!

P.S. Mulțam de împunsătură. Am avut ceva probleme de conectare și de aia nu am putut răspunde mai devreme.

Cu colții lui, precum arginții,
Îi dau stavridului indicii:
E neplăcut să-și vâre dinții...
Pe unde m-au mușcat amicii!