Laurențiu Orășanu

Student, olimpic la română,
Scriu genial și sunt în vână
Dar am aici nivelul zero
Că-s fratele lui Calimero.
Emil

Poate c-ai fost olimpic la română,
La mate, însă, n-ai un pic de vână.
Tu, înmulțind pe douăzeci cu zero,
Dai peste nulul tău, la Calimero?

nu se lasă spațiu înainte de virgulă, ci după
Sătul, nu Satul

împrejmuită
hangarul din tine

La ediția trecută organizatoarea a uitat să specifice că epigramiștii din București nu vor fi luați în calcul.
Broșura n-am primit-o.

Poantă cazonă la Felician, nimic de aplaudat. Poate doar pentru cei ce gustă.
Continui expozeul la un text marca Bodea.

E o constatare. Truism. Ai mai băgat Everestul ăsta pe când erai mai la vale?

respectă regulile de scriere (vezi la Reguli)

Consultă regulile de scriere. Folosește diacriticele, nu mai scrie cuvinte întregi cu majuscule, etc. Vezi Reguli, meniul de sus. Corectarea se poate face pe la linkul \"Acest text îți aparține. Poți modifica...\". După ce faci corecțiile îl retrimiți.

Și \"a rămas\" e bine să rămână între virgule. Sau, liniuță după \"treacă\", virgulă după \"rămas\".
Bine folosit \"rămas\" cu sensul lui dublu. Epigramă bună.

Cam slabă la Anatomie,
Cu un student s-a meditat,
De o asculți, prea mult nu știe,
Dar, pe la brâu, s-a îngrășat.

Calimero

de-aș fi în strofa a doua

Te rog să verifici vecinătățile semnelor e punctuație (. , ...) și să lași spațiu după ele, și să înlături spațiul de dinainte.
Un text pe care l-aș recomanda, ca un exemplu de bună stăpânire a frazei - poate că doar în unele locuri ar trebui segmentată -, de gradată și firească introducere a personajelor. Atmosfera epocii e și ea redată firesc. Stilul \"jurnal\" este bine stăpânit

Scot pălăria și rămân fără replică. Toate sunt ieșite de sub buricele degetelor de maestru.
Bucuros că sunteți pe aici.
Sper să iasă iar cu premiu.

Poantă veche, îmbrăcată bine aici.
În fond, prototipurile sunt greu de construit.
Versul patru, scurtisim cum ar spune un coleg, nu m-a deranjat. Probail că ori una (poantă cunoscută), ori alta (academismul vizavi de versul scurt) a determinat depunctări.
Amantul cam plătește, vecin sau nu.

Total de acordd cu explicarea epigramelor, și la ce moment.

Există scris în limba română, în afară de capătul de rând, de-semnat? Nu, eu așa zic, că nu există. Acesta e fondul. Restul - încercările mele de a găsi un context în care calamburul tău (scris incorect) să poată fi scris de semnat, sau desemnat, așa cum este corect.

Dar tu stabilești o conveție (de-semnat), cititorul (sau academismul epigramatic) o acceptă sau nu. Aici sunt înclinat să NU.

Respectul pentru colegi era respectul pentru inteligența lor. Dacă vezi contextul, vezi că te superi degeaba. Exact ce spui, că Vali Slavu ar fi realizat sensul și fără italice. Un paragraf întreg irosit în răspunsul tău - deși îmi plac dedicațiile. Dacă aș fi scris respectul față de cititori te mai supărai? Acela era sensul. Cititorul avizat înțelege și fără sublinieri, a pune italice înseamnă a nu-i respecta inteligența.

Ei, vezi ce zice cowboy Nelu alături. Epigrama nu se explică. Nu se explică de către autor, dar se supune, necondiționat, cârcotelilor. Orice spui în apărarea ei se întoarce împotriva ta (ca autor, impersonal).

Acum, la obiect. Epigramă din gama pe care Dan Norea o cultivă obstinat, și aș zice că, dacă nu e un pionier, a săpat cel mai adânc. Gama jocurilor de cuvine cu înțelesuri duble, dublate de cratimă. Sunt mulți, dintre clasici, care nu o gustă. Alunecă uneori spre carambol. Au mai fost analizate aici, cu pro și contra, cu discuții lungi, argumente, mă rog, subsol Norică.
Deși am aplaudat la multe, am cârâit la puține, la aceasta în speță am rețineri. În construcția expusă, ar fi trebuit să mergi pe grafia:
Păi dacă nu e de semnat
Atunci de ce să ștampilez?

în ipoteza că e un act, o hârtie de semnat, spre semnare. Dacă te referi la candidat, (NOTA BENE: pe el nu l-ai introdus, vorbești mai înainte doar despre alegător) ai putea zice: dacă nu e desemnat, atunci de ce să-l ștampilez.

Deci grafia ta (de-semnat) e forțată, de-semnat ne îndeamnă de fapt să citim într-un fel sau altul, cam cum faci cu sublinierile cu italice sau bolduri (pe care, precum știi, nu le agreez).

Din fuga citirii epigrama a fost punctată, e drept nu de toți, destul de bine.

Celelalte:
Prima: legătura dintre V1 și V2 e făcută cu bâta în baltă. Nu e. Disjuncte. Umplutură.
Contrar celor spuse anterior, aș fi concurat cu a doua, cu versul doi mai atent lucrat. Bineînțeles că, din respect față de colegi, n-aș fi scris cu italice.

- monocolor -
- îngemănate -
subtitlul e off-topic: chiar aveți UN vers alb la Atelier?
(roșu sau albastru sau verde), - explicativ, ca la la optică

Există niște reguli de scriere pe care v-aș ruga să le respectați (vezi Reguli, top-menu): diacritice, spațiu după semnul de punctuație, etc.
Aveți și typos.
Mai multă grijă la redactare.

ne putem memoriile la uscat în debara
Ca păstăile sunt verzi la început

Ne putem pansamente de vată în guri

- typos ce creeză umor involuntar

să ne dăm retinele la saramură - e prea de tot nepoetic
\"ventriculele neaerisite
Ale membrelor\" - forțat, nu convinge, lasă-l pe Dali
Înfășcăm - înșfăcăm

El te va sufoca
De viața ce o respiri acum
incorect gramatical, dacă nu cumva te referi la căluș
decât imagini - numai imagini, sau zici \"nu vei vedea decât imagini\"
cu învelirea aceea s-au învelit mii de versuri - clișeu

greșeli de scriere (nu mai vorbesc despre cele de prozodie), rapidistule. pune, te rog, și semnele diacritice
M.am
Toti sa sim imbracati
k e pentru ca, nu pentru că. Pune că, vor înțelege toate ființele, nu numai oamenii.