Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
De serviciu la bucătărie
\"El curăță cartofi, cu spor,
Muncind răcanul ca un drac\"
Vânătorii de munte
\"Bărbați puțin obișnuiți,
C-o pasiune ce îi arde,
Și nu se simt de loc jigniți
Să fie susținuți de \"coarde\".
Coșciugul zburător
\"Pe boltă și din când în când
Cinci metri în pământ se-nfig.\"
Umplutură pe lângă țeava tunului - primele două versuri din \"Artileristul\"
Inversiuni dăunătoare:
Finanțiștii dresori
\"Pe criza asta nebunească
O clipa locului nu stau:\"
Cercetașul diversionist
\"A lui durere e acută
Și rău regretul îl mai arde:\"
Tanchistul
\"In carapace-i mare el,\"
Rachetistul poet
\"Dar, publicate încă n-are;\"
Situarea în limbajul cazon (multe \"coarde\", cele din \"Cercetașul diversionist\" contribuind totuși la o poantă bună), și încadrarea în temă au \"diversionat\" (juriul de la) gramatica limbii române. Poantele, ca să fiu în temă, cam de pluton.
Calimero
Pe textul:
„Grupaj cazon" de Ruse Ion
LIM,
Cei care doresc volumul pot scrie la laur777 la hotmail.com, comunicând adresa. Deocamdată poate fi procurat doar la chioșcul de lângă Muzeul Literaturii Române, bdul Dacia, parcă nr 12, București.
Făcându publicitate volumului, am scris unor foști colegi:
\"Mai apar in carte Sârbu de Matematică (gimnaziu)> \"Minus cu minus dă plus, boule!\" și liedul \"Păstrăvul\" de Shubert parcă, de la ora de muzică (\"În apa cristalină, Un păstrăv se-e-e ju-u-caaa\"):
mai erau și Dridea, Mocanu, etc. dar au picat la sugestia lectorului, rămânând doar Dobrin și parcă Gh. Constantin (penalty ratat la J.O. Tokio) , Hemingway, Marin Preda, unul plecat desculț prin lume, care n-a ajuns prea departe, Pygmalion și sculptorul Vasiliade, Huck și Tom Sawyer, negrul Jim, Don Quijote și Sancho Panza, regina Margot, un rege nepopular (Carol al II-lea) și o dinastie care nu a domnit niciodată, deși e perfect îndreptățită la tron (dinastia Hățiș), Tonino nevăzutul, Cei trei mușchetari, niște regi blestemați care știu cum se pierde o țară, Angelique Marquise des Anges, Bush bătrânul, Gorbaciov unicul, spațiile verzi ale capitalei, jurnalistul Trombon, plutonierul de miliție Dună, Victoraș, generalul Vlădescu, mitingul din 21 decembrie, tovarășul Ilie Ionel - exilat ca director de herghelie la Jegălia, cai, elevi, militari în termen, tufănele, frunze arămii, toamna, iarna și multe altele.\"
Apoi, unul dintre colegii de liceu m-a întrebat (întrebarea lui preferată):
\"Nicu,
Da Gica, Gica Petrescu, unde e?
(sa nu-mi spui ca era la...B)
Florin Copoiu
I-am răspuns:
Avem și cu Gică Petrescu în carte. Apare in trei randuri>
1.
Gică Petrescu, veșnic tânăr, cânta „de-alea d-ale noastre”, plin de fericire. Motivul fericirii maestrului rămânea necunoscut publicului, dar poate tocmai asta îl tonifia. „De-alea d-ale lor” nu prea aveau loc pe postul național de televiziune, rămânând să apară pe posturile locale, înființate ad-hoc în apartamentele posesorilor de video.
2. Plutonierul Duna speaking, vazand niste liceeni jucandu-se cu zapada>
Uită-te la ei, așa îmi place. Mai o freacă pe una cu zăpadă, mai o trântește, mai o înghesuie. Vrea și ele, să nu-mi spui mie că nu vrea. Mai bine așa, decât să se strângă pe la unul și pe la altul și să asculte muzică din aia decadentă, cu Black Sabath și Dire Straits. Mai bine ar asculta d-alea d-ale noastre, cum zice Gică. Ei, poate că nu Gică Petrescu sau Dolănescu sau Loghina, da’ poate să asculte Sincron, sau Phoenix...
3.
Tocmai când reflectam, oarecum filosofic, la cât de scurte sunt toate plăcerile de pe lumea asta, pe ușa localului intră, cine credeți? Ați avea șanse să ghiciți, dar sunt convins ca veți da tot felul de răspunsuri precum: Marilyn Monroe, John Wayne, Gică Petrescu, Gigi Marga, tipa care vinde flori prin restaurantele din zonă, polițistul aceleiași zone, care aplică din când în când amenzi pentru că se fumează în local, capacul de la sticla de pepsi-cola din reclama din Time-Square, mașina mea, plictisită să mă tot aștepte la două blocuri distanță, femeia visurilor mele sau mai știu eu cine altcineva. Greșit, greșit, greșit! Cel care intrase era Micky, Vrăjitorul din Jersey.
Mai lipseste ceva?
Ghiocel
P.S. Lavinia Motoc, Silvia Caloianu: Old good times. Silvia, mă bucur că dai steluțe
Frate Siliștean, să ne vedem mereu cu bine, chiar și la Târg.
Dana Banu: Dacă vin dușmanii, publicul va fi mai numeros decât dacă vin prietenii.
Cornel Rodean: Ca și eroul din Autorul, mă pricep foarte bine la coperți.
Vali: Dacă nu îți va plăcea cartea, tot e bine: școlerii sunt în vacanță, nu vor fi în pericol.
Carmen Belladona: Dacă era și Elis în carte ar fi fost o carte completă: asta ne mai lipsea.
Dan Norea și Cornel Rodean: observatori atenți, victimele mele preferate (vezi textul citat)
Ion Cuzuioc: o s-o chem, la sugestia ta, pe vecina de la standul de vis-a-vis. Dacă nici ea nu e frumoasă...
Dana Ștefan: zâmbesc, a amintire... încerc să valorific tot farmecul personal (What\'s up, Doc?) pe piața învolburată a cărților
Ela: da\' de restul de 30% ce zici? Dinamită, nu?
GPI: surprinzător de relaxat după ce ți-am .... viitorul la concursurile Trifu, dându-mă prieten cu tine față în spate cu Elis Râpeanu.
Florine: prea bun cu plecările mele, îmi duci dorul, iar când mă întorc, tot din cauza ta, mă doare
Florentina Dănilă: Doamne, dacă aș avea talentul tău, oare câte stele ar lua Eugenia?
Eugenia: întotdeauna aproape, uneori și cu stingătorul. Căci Autorul se mai aprinde, uneori.
Sper că n-am uitat pe nimeni. Gică Petrescu e, Rotaru e, Zaharia Stancu e, e toți, nu?
Pe textul:
„Autorul lansează „Autorul” la Bookfest" de Eugenia Reiter
RecomandatFelicitări tuturor celor care își lansează cărțile în această perioadă.
Ghiocel
Pe textul:
„Autorul lansează „Autorul” la Bookfest" de Eugenia Reiter
RecomandatCârcoteală la ordinea de pe lucrare. Asta e cârcoteala. Ordinea aia (un număr de ordine) nu înseamnă nimic. Se supărau vreo doi - ăsta era tot riscul dacă dădeai ordinea punctajelor.
Ion Toderașcu scrie după acea \"primă informare\" din care află că nu e premiat. Atacul la organizator (Cornel Rodean) mi se pare dur, nejustificat și lipsit de fair-play. Nejustificat din partea unui epigramist valoros, abonat la premii, premiat de Epigrama, în 2009, pentru rezultatele la individual compus (toate concursurile naționale). A fi invitat nu era obligatoriu, căci n-am văzut expus criteriul de la Alba \"FIECARE cerc epigramistic va avea doi invitați\". Poate că unele cercuri au beneficiat - la Sibiu, probabil că altele nu. Cercul din Vaslui a avut alți invitați la Alba, pe lângă Ioan Toderașcu? Că doar așa prevedea planul la Alba.
Citind însă atent
\"Felicitări pentru intrarea în \"cooperativă\"!
Lasând la o parte micul amănunt că nu am luat un premiu, în condițiile în care am avut un grupaj destul de bun ( nu cred, să mă tai, ca mai mult de doi dintre premianți să fi avut texte mai bune), faptul că nu am fost invitat la festival mă determină să-ți adresez urările de mai sus.\"
eu văd atacul la ne-invitare ca pe un atac la ne-premiere. Cu orice risc (mă alint, îmi plac riscurile!), văd premierea ne-intențională, deoarece văd lipsind (sic!) dintre premianți pe organizatorii concursurilor cunoscute. Prezumția de \"blat\" (cooperativă) se bazează pe altceva, și acel altceva mie îmi pare că e ascuns în convingerea proprie (autorului misivei re-puplicate) că textele lui au fost mai bune. Mai toți credem că textele noastre sunt mai bune decât \"ale lor\". Mi se pare cam puțin pentru incriminarea unui concurs care, prin prisma rezultatului afișat, mie îmi apare corect.
Am scris și eu ce am crezut,
citind aici și neparticipând,
dar cu derogare de două zile,
Calimero
Pe textul:
„S-a încheiat Festivalul Național de Epigramă „Nicolaus Olahus” ediția a X-a" de Rodean Stefan-Cornel
Știi cum mi-au crescut dioptriile când te-am sorbit din ochi, prima dată, la Vișeu, de sus. Noroc că mi-ai servit prompt atropina diluată cu horinca locului. Știam că vei fi lângă mine și la Alba, dar m-am înșelat în privința locului. N-a fost podiumul. O ușoară răceală m-a exilat în sală, la o distanță convenabilă fumatului, de tine și de Elis. Mă uitam la Jorz și nu-mi venea să cred. Mă uitam la Cuzuioc - la fel. Dacă aș fi concurat, mai erau ei așa de veseli? Nimeni nu se uita la mine. Puteam să fumez cât ținea pauza pe care, ca și pe Agonia, mi-o luam singur. Mă gândeam, știi tu, ca la prima întâlnire: ce-o să creadă despre mine Nelu Gârda și Elis Râpeanu? E greu să-ți porți celebritatea: sper că m-am descurcat binișor cu fumul de la LM-uri, băgând în ceață multe alte fumuri. Dizeuza de la Sebeș, știi tu, cea cu vocea prelungită până la glezne, mi-a propus o colaborare: când obosește ea, să cânt eu. Am refuzat-o, propunându-i să obosim împreună. Nu e adevărat că am fost timid, și că n-am profitat de timbrul vocii ei: a fost prea puțin vin.
La plecare, când ne-am despărțit cu atropină în ochi, am pus între mine și Loredana Floretina, pe bancheta din spate a lui Norică, o valiză cu fluturi, exact așa cum m-ai sfătuit. Tot la plecare le-am spus și bancul cu cocoșul gentleman. Cu acest prealabil am folosit amândoi, eu și Loredana, judicios, bancheta: am dormit pe rând; în rândul al doilea, că Norea trage mereu să ajungă primul, de-aia și conducea ca și cum ar fi vrut să ajungă numai el la Constanța. Ne-am ținut bine de fluturi, și am ajuns - vii și cu cărțile Loredanei tot necitite - în Bucureștiul de unde îți scriu pe această tastatură QWERTY.
E greu fără tine, dar mai greu fără premii. Mai lasă și tu de la tine. Cred că asta e singura problemă între noi doi. Atunci când vei mai ceda și tu, nu numai atropina, ne vom vedea, te asigur, cu alți ochi.
Ochii care tot mai văd, deși atropina e pe sfârșite.
Calimero, cu auto/derogare
Pe textul:
„Scrisoare deschisă către Florinel" de Atropa Belladona
Poate e mic, ori ți se pare,
Dar cei care mă știu de mic
Spuneau că sunt de cap cam tare
Florin Rotaru
Ne spui aici, în gura mare,
\"Sunt cel mai tare din parcare\".
Au nu cumva ești chiar hidrantul
În care mi-am zdrobit Trabantul?
Calimero
Pe textul:
„ Coifura doctorului" de Ruse Ion
Ce sâni, prieteni, ce picioare,
S-o vezi cu bluza transparentă...
Căciula, însă, e cam mare
Florin Rotaru
Halatul alb, la plete brună,
De călduroasă - nu mai zic!
Căciula asta-i numai bună,
Dar, sigur, capul e prea mic.
Calimero
Am întâlnit termenul coifură în armată. Pentru chipiu.
Pe textul:
„ Coifura doctorului" de Ruse Ion
Uite ce e: Ai scris precum am copiat (copy/paste) în commul meu. Era \"cofură\", deci ori că vrei să fie căciulă (coifură), ori că vrei să fie coafură e typo omule. Pe cine vrei să amețești?
Văd că ai strâns doi. Treji.
Nu prea încântat de felul în care te dai \"dupe\" cireș când răspunzi.
Calimero
Pe textul:
„ Coifura doctorului" de Ruse Ion
Pentru c-am mai spus:
Una-i să fii mic,
Și-alta e... redus.
Sorin Olariu
Băsescu e mulțumit de \"jumătate\":
Strâns tare de-o curea prea lată,
Puțin mai lung ca o cravată,
M-așteaptă - dimineață, seară -
Așa cum e - redus... la scară.
Calimero
Pe textul:
„Pro Președinte" de nicolae bunduri
Cotnar-ul luminos ca o gutuie,
ștroafa plină cu dulceață
și femeia dulce-amăruie...
Aurel Sibiceanu
Da, în Moldova versu-i plin de miere,
Plin de zahar, Cotnarul te-amețește,
Femeia-i siropoasă mângâiere;
De-atâta dulce nu li se-acrește?
Calimero
Pe textul:
„Un popor de poeți" de nicolae bunduri
(Un sfert trăiesc...chiar în Moldova)\"
Trei-sferturi - printre poporeni
Între Florența și Genova.
Calimero
Pe textul:
„Un popor de poeți" de nicolae bunduri
Rămâne ce-am scris: unde-i poanta?
Calimero
Pe textul:
„ Chirurg catastrofal" de Ruse Ion
Îmi sună cam aiurea, vai! E
Bine să chemi un chirurg,
Pe ici, pe colo, să ți-l taie.
Calimero
Constatativ. Une-i poanta? Oradea e o facultate, universitate, de i-a dat diplomă? Atunci ar fi Universitatea Oradea, hă?
Pe textul:
„ Chirurg catastrofal" de Ruse Ion
De bună-seamă - canibală -
M-a cucerit așa, ad-hoc,
Punându-mi inima pe foc.
Calimero
Cârcoteli:
Tribun de la trib? Și regișor la trib?
Nu apare nicăieri că e trib de canibali. Se pare că toate triburile au trecut prin canibalism, dar, orișicât,...
Pe textul:
„ Venerație tribală" de Ruse Ion
Poanta e pentru cine gustă așa ceva. Eu zic pas.
Calimero
Pe textul:
„Relativ" de Luchi Tenenhaus
Cum zici aici, în replica postată,
Înseamnă, spre regretul meu nespus,
Că lumea s-a întors cu josu-n sus.
Calimero
Pe textul:
„Polițistul absolvent de facultate la FF" de Ruse Ion
- Cu cabinetul în Vitan -
Mi-a scos trei dinți - ca un artist:
Cu măiestrie. Și-un pulan.
Calimero
N-am prea înțeles cum e cu medicina și polițaiul, dar, la circulație, merge. La pas.
Pe textul:
„Polițistul absolvent de facultate la FF" de Ruse Ion
Epigrama n-are poantă.
Motorul tău în patru faze
Nu a pornit ca la fuzee
Și nici măcar nu scoate gaze;
Eu cred că nu i-ai dat scânteie.
Calimero
Pe textul:
„Critică și autocritică" de Luchi Tenenhaus
Cât despre a participa la volum, după cele scrise de Laurențiu Ghiță mă mai gândesc. Înainte - aș fi zis pas. Din motivul următor: dacă e să includă iar tot ce \"mișcă\" pe site, ca să fie cât mai mulți contribuabili, nu se poate să nu piardă la calitate.
Selecția lui Sorin Oariu (la primul volum) a făcut tot ce a putut (și acum am încredere în capacitatea lui). Dar, dacă ținta e \"hai cu toții, indiferent de calitatea textelor\", cu totul respectul și părerea de rău... fără mine.
Ar mai fi și faptul că nu prea am noutăți în portofoliu, dar aș putea trage tare până atunci. Depinde când e examenul...
Calimero
Pe textul:
„Revista EPIGRAMA nr. 51" de Laurentiu Ghita
RecomandatTe muți cu intenție de la fondul celor puse în discuție de mine. Ai puricat textele celor buni, e bine; de ce nu ai face (faci) la fel cu cele slabe? E logic?
Cârnațul nu deranjează, nici duelurile, am zis eu așa ceva? Se vede clar că nici tu, nici cei care țin la ștachetă nu dau pe post orice.
Treci și pe lângă chatuirea proprie. Aproape tot ce spui e în sprijinul turtei proprii.
Dacă vine un redactor și sancționează grafomanul, iar tu îl mângâi pe creștet (ba îi mai și râzi în nas celui care îl critică), la ce bun mai ceri acel nivel de filtrare?
Sunt eu contra îndrumării celor care au nevoie de așa ceva? Am spus eu așa ceva? Am spus eu să nu luăm în balon?
Concluzie: Rețin buna ta conviețuire cu grafomanii, Q.E.D. Să-i corecteze alții, tu ai treabă cu cei buni.
Nu-mi place că am revenit. Poți rămâne la părerea ta, eu am subliniat din nou ceea ce am spus, acolo unde am văzut că ai interpretat altfel.
Calimero
Pe textul:
„Unui judecător corupt" de Gârda Petru Ioan

