Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
Nu sunt numit decât visul negru al unora (stai pe receptie). Nu sunt editor. Am mai scăpat eu pe unii din Atelier, dar nu aici, în cazul tău. Ți-am spus, e nevoie de mai multe texte, activitate pe site și ce mai scrie pe la regulament. Îți spun asta în nicio calitate. Meritul este recunoscut, mai devreme sau mai târziu.
Mă scuzi că nu replic, dar sunt epuizat intelectual: am plantat un mesteacăn, o forsynthia, am mutat o glicina, am scăpat de rădăcinile ramificate și în același timp pivotante ale unui gard viu de 4 metri și 15 ani. În rest mă simt bine, ceea ce își doresc și ție.
Calimero
Pe textul:
„De mărțișor" de Stefan Victoria
Ținta atacului lui Valy Cojocaru a fost însă mai largă. El și-a revărsat frustrarea (majoritatea textelor sale au fost de Atelier, nu a înregistrat niciun progres, cu toate că a fost des sfătuit, inclusiv de Vali Slavu) pe întraga activitate epigramistică de pe Agonia. Că a evaluat greșit situația, pentru a doua oară, repezindu-se redactorul plecat în munți (adică eu), lucrul are foarte puțină relevanță. Redactorii prezenți au aplicat regulamentul, l-au trecut la off-topic, explicându-i de ce. Valy Cojocaru vroia însă scandal, s-a adresat apoi vulgar, cerând ceea ce nu se poate - adică ștergerea contului -, schimbându-și numele obținând - NOTA BENE: la cerere și în urma faptului că și-a șters textele - sancțiunea regulamentară minus 20. Aceasta arată că, pe de o parte, nu a fost discriminat nicicum, iar, pe de altă parte, că ținta atacului său nu a fost numai Vali Slavu.
Valy Cojocaru va putea reveni, dacă va dori, numai cerând scuze autoarei Vali Slavu și comunității epigramiștilor de aici. Mie nu trebuie să-mi ceară scuze pentru minciunile pe care mi le-a pus în seamă (un neadevăr e totuși o minciună).
Am scris cele de mai sus pentru ca nu cumva să se creadă că lucrurile au stat așa cum le-a \"vopsit\" Valy Cojocaru. Și le-am mai scris cu regretul că un coleg de-al nostru a fost ținta unui atac nefondat, fără ca atacatorul să primească altă replică decât cea editorială (promptă și corectă).
Poate că acest fapt ar trebui să dea de gândit celor care aplică politica \"nu mă bag, nu mă amestec\" (decât când e vorba de mine).
Pe textul:
„Intuiție feminină" de Vali Slavu
Ți-l dau împachetat, cu șnur.
Sorine, lucrătură de maestru epigrama aceasta. Felicitări!
Calimero
Pe textul:
„Unei florărese" de Sorin Olariu
Și-ți beau din beci coniacul Zarea,
Palincă, vodcă, vin de \"grasă\",
Va trebui să chemi salvarea.
GPI
Au consultat, cu stetoscopul
O sticlă plină de Jidvei, babană;
Ți-au zis: \"Trecuși cu bine hopul\",
Pe targă au luat o damigeană.
Calimero
Pe textul:
„\"Spitalul de Urgență\"" de nicolae bunduri
Vlad Țepeș se plimba prin târg
Și vede-un turc privind cu sârg.
Oprindu-și calu\', l-a-ntrebat:
- Ce te holbezi așa-nțepat?
sau
Țepeș trecea prin Câmpulung,
Un turc privea la el, prelung.
Vodă: - Ãsta privește-n jur,
De parcă are-un par în tur.
Calimero
Pe textul:
„Cu Săgeata Albastră" de ioan toderascu
Ideea cu enciclopedia on-line (de epigrame) este foarte bună. Băgate întâi textele vechi, di antologiile existente, că acolo au cam fost filtrate deja. Dotată cu motor de căutare, neapărat. Oricum, mai vine și Google. Cu selecție la intrare, ca să nu introduci dubluri. Implicit, filtrezi, nu admiți postarea directă. Faci un buffer, un Atelier, că tot s-a vorbit de el aici. Îi ții și tu pe alții la ușă, până aprobi.
Ține-ne la curent. Continuu.
Cu nivelul, cum spui, răbdare. Cine știe? Ne spui când pică (se ridică), te rog?
Calimero
Pe textul:
„De Mărțișor" de Gârda Petru Ioan
Ți-am scris scrisoarea plină de amor,
Și-n versuri line dragostea mi-am spus-o.
Dar niciodat\', deși cuprins de dor,
Acolo unde-i locul nu ți-am pus-o.
Calimero
Pe textul:
„Unei nerecunoscătoare" de Laurentiu Ghita
Îți retează tot elanul?
Zi mersi. Căci Boc și clanul
Ți-au tăiat, ieri, pensioara.
Calimero
Pe textul:
„Culmea castității" de Gârda Petru Ioan
Înnoirea - truism
Lobby - identitatea nu e lobby, mediatizarea - da; liptura \"dar înainte de asta, trebuie să aibă ce arăta\" e forțată - când arăți ceva, ai deja identitate
Ținta filipismelor - nimic nou sub soare
Varianta 2003 - pe linia catrenelor, adică de sertar
Geniile se nasc rar și nu se găsesc la toate colțurile de stradă. - autorul ar trebui să citească și să răs-citească acest panseu \"antologic\".
1.Astăzi, fiecare țepar învârtit care îți face bine, primește ușor atributul de \" geniu\".
2.Dacă toată această masă pestriță de învârtiți ar fi ridicată la rang de \" geniu\" , adevăratele genii ar muri din lipsă de notorietate.
2 ar fi OK, dar ce te faci că la 1 orice țepar e făcut geniu.
La 1 \"care îți face binele\" strică toată generalizarea, de altfel valabilă.
Una bună, ratată la scriere: În sala pașilor pierduți
Săli aglomerate de împricinați, unii au dreptate, alții...avocați.
Săli aglomerate: unii n-au dreptate, alții sunt avocați.
Șeful
Șeful care are texte și-i dotat cu multă școală, este șef și-n pielea goală.
mai sus- furt fără rușine.
Virginitate: cu grijă la formulare, ar fi ieșit ceva
Deomcratică e ratată la scris. Probabil că lipsește un \"decât\".
Paradoxul e rar, deja vu e la locul lui.
Pe textul:
„Mozaic de filipisme-scurtisime" de Filip Tănase
De îmbunătățitÎnsă, în picioare!
Belladona
Dacă zici că în picioare
Ți-a căzut, direct, la pat,
Fii atentă! Grijă mare!
Ãsta-i un motan versat.
Calimero
Pe textul:
„Destăinuire" de Atropa Belladona
- Până ce moartea ne-o desparte -
Căci a plecat cu o focoasă
Ce nu părea să aibă coasă.
Calimero
Pe textul:
„Destăinuire" de Atropa Belladona
Nici în spațiu nu te pierzi,
Spernovele-n otavă,
Ți se par că-s stele verzi.
Siderantă și aberația epigramatică, și condescendența colegilor.
Vas-y, Ruse!
Notă: Dar dacă ai grădină, și vezi roșii coapte în piață? Le consideri, în același timp, și coapte, și verzi, ca în simulacrul ăsta?
Salut, la ora 13:15,
Calimero
Pe textul:
„ Viața la țară" de Ruse Ion
Ți-a juruit vorbe deșarte
– Până ce moartea ne-o desparte –
Căci a plecat cu o frumoasă
Ce nu părea să aibă coasă.
Calimero
Pe textul:
„Destăinuire" de Atropa Belladona
Aș căuta cu lumânarea, dar n-o găsesc. Aș căuta cu lanterna, dar n-are baterii. Continui să caut ceva cu care să caut.
Ion Diviza (aflat la scăldat, respingând cu pieptul gol, cu o floretă și în indispensabili, o divizie de foste tancuri, foste sovietice, care țintesc aceeași miere, același R.O.I, ambele românești):
Dacă nici în râurile lui Ștefan cel Mare nu mai pot s-o scald!... Nu trageți, tavarișci! Fiecare obuz costă cât hrana unei gubernii! Mai bine să ciocnim na zdarovie, dar voi dați vodca. Eu vin cu antinevralgicele și zeama de varză.
Jupp (pe care publicarea R.O.I-ului l-a găsit într-o eclipsă de lună parțială -februarie, punând la bătaie bitter-ul suedez):
Mătrăguno, amândoi,
Hai, s-adaug și un țoi,
Să golim, de zor butoiul,
Și-ți explic cam ce e R.O.I.-ul.
Dan Norea (aflat pentru moment - luna iulie - într-o peșteră din Apuseni, Scărișoara se pare, ca e semnalul slab, și nu ajunge la ciocănel și nicovala, dar-mi-te la timpan):
Scrieți voi și eu semnez,
Dar să fie, știți, cușer,
Că nu vreau să eșuez
La intrarea în UER.
Costel Stancu (aflat în treabă, treaba fiind episodul 1237 din serialul Epigrame):
Cine-i Mătrăguna? Ia să văd, am la dosar ceva cu plante? Busuioc, mentă, mușețel, cânepă aurie, cânepă de tras în piept(asta s-o arunc naibii, că dă peste ea ala micu), coada șoricelului. Nimic. La ce naiba am scris eu aproximativ 3467 epigrame, dacă n-am nimic cu mătrăgună? Bag două cu albine, că merg la R.O.I., și una cu Scosul ochilor, că merge la atropină.
Colegul Jorz (care tocmai a trecut de la o criză de sciatică la una de inspirație):
Megem toți la Slaănic, la salină, și să vedeți cum ne vine tuturor inspirația la loc. Se va goli Atelierul.
Voci din Atelier: Când ne scoateți de aici? Vrem și noi să ne luăm roiul...
Primul editor, exasperat în plen: Iar s-au înmuțit epigramiștii. Avem ceva de dat?
Al doilea editor (naiv): Nivel 100?
Primul editor: Ai înnebunit, vrei să ne înțepe? Te-a alergat vreodată vreun roi de albine? De ăla mai scapi, dar de un roi de epigramiști... Eu ziceam ceva gen DDT...
Al doilea editor (edificat, scuzându-se): Atunci trecem totul la off-topic...
Primul editor (liniștindu-se): Sigur. Și fii cu ochii pe ei, știi bancul cu samovarul și trenul..
Al doilea editor (încurcat, scuzându-se): Nu.
Primul editor (plictisit): Ți-l spune Diviza.
Calimero
Pe textul:
„Epigramiști din toate unghiurile, (str)uniți-vă!" de Atropa Belladona
N-au nevoie de tetină:
Țâncul suge de la mama,
Ta\'su\' - de la o vecină.
Calimero
Pe textul:
„La o maternitate din Moscova" de Sorin Olariu
Ți-am luat un mărțișor
De când ți-am luat un mărțișor
De aur, dup-un crunt amor
Cu-orgasme, cam vreo douăzeci,
Tu ură mi-ai jurat, pe veci.
Mă urmărești cu trei zevzeci,
Cu mutre hâde, de meteci,
De când ți-am luat un mărțișor,
Ãști trei sunt puși, clar, pe omor.
Dar, când duioasă, pe covor,
Dormeai. Și-am dat să plec, ușor,
Ai mormăit, cu buze reci:
Vei lua de-aici ceva, când pleci...
Și eu ți-am luat un mărțișor.
Calimero
Pe textul:
„Rondelul mărțișorului" de ioan toderascu
Frate Petru, e moartă bine, cu poponeța proptită în ușa atelierului, pentru că:
- nu l-au plâns toți, niciodată;
- când a rămas fără șuviță - a fost de bine, ne-am bucurat că și-a dat seama că e caraghios cu ea;
- nu l-am plâns atunci (toți), nu îl plângem nici acum (toți) că a rămas fără moțul de Boc.
În enunțul tău, care suferă de greșelile enunțate mai sus, ar fi trebuit un semn de întrebare, sau de exclamare în ultimul vers, altfel așteptăm versul cinci care să ne spună ce crezi că se va întâmpla (că se întâmplă) azi.
Și, chiar dacă o dregi pe schema aceasta, este constatativă.
Pe textul:
„Președintelui -după căderea guvernului Boc-" de milos petru
De îmbunătățitTrecem peste asta. Avantajul ar fi că ne înscriem sub genericul Polemică.
Am mai spus, nu insist, că ne roade mai mult haina decât cămașa (adică vrem să facem ordine în lume, dar în țărișoara noastră e vraiște - vorbesc de Agonia epigramatică)
2. Regulamentul sau Statutul UER.
Că unii (ca GPI, ca Norea, ca mine) nu-l cunoaștem, asta nu ne împiedică să recunoaștem că există abateri de le REGULILE DE BUN SIMȚ, unele semnalate de Nae Bunduri (citez aici faptul că, prin contrast, președintele de dinainte nu accepta premii de excelență). Trebuie să scrie undeva că acest lucru e interzis? Eu cred că nu.
3. Uniunea Umoriștilor
Ar fi bine să existe așa ceva. Mie nu mi s-a părut că președintele UER e contra. La Vișeu (Norea - invitat), Vaslui, Galați (Norea - invitat) poate și în alte părți - rog să fiu corectat de colegi dacă am încurcat locurile - dl Corbu a expus cele reluate aici de Dan Norea. Le-a expus ca pe o situație de fapt. De drept, dacă acea Uniune veche nu a fost desființată, ar trebui activată. Altfel, numele nu poate fi folosit. Nu ăsta ar fi obstacolul principal. Obstacolul principal, ca în orice, e inacțiunea. Până nu încerci, nu știi dacă reușești.
Concluzia lui Dan Norea \"Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER.\" e cel puțin discutabilă. Nu cred că dl Corbu a spus la Chișinău altceva decât a spus cu o lună în urmă. Probabil a vrut să-și arate paternitatea ideii. Chișinăul n-a lansat o idee nouă. Dacă greșesc, rog să fiu corectat de colegi.
Blamul e pe TOT umorul, nu numai pe epigramă. Deși umorul i-a dat pe Mark Twain, pe Caragiale, pe Anton Pann, etc., e greu de spart frontul pe cote inferioare. Terenul e minat, nemaivorbind de sârma ghimpată.
Cenaclurile sunt tolerante, se poate citi umor în ele, oricare ar fi genul (nu numai epigramă). N-o să fii interzis de UER dacă se citește acolo, la CUC, altceva decât epigrama. Problema ridicată e, așadar, falsă. Dar când vorbim de publicații, Epigrama nu publică proză scurtă (umoristică), publică (recent) doar puțină poezie umoristică. O revistă a umoriștilor (corespunzătoare Uniunii Umoriștilor) ar fi necesară (ceva gen Urzica, și hulită, dar și citită într-o epocă nu chiar propice umorului, atunci când totul se putea \"interpreta\").
Personal nu cred că Uniunea Umorștilor ar trebui să includă și pe caricaturiști. Epigramiștii, fabuliștii, prozatorii, etc. care practică umorul țin de literatură. Caricaturiștii - de artele grafice. Argumente: public diferit, concursuri de umor care nu au ca obiect ȘI caricatura (deși ajung, involuntar, caricaturi de concursuri).
Mă rog, nu asta e important: alianța ar întări o astfel de Uniune, s-ar putea concepe o structură bi-camerală în interiorul ei. Dacă se merge pe integrarea caricaturiștilor, o revista a Uniunii Umorștilor ar beneficia de aportul lor.
Calimero
Pe textul:
„Uniunea Umoriștilor Români" de Dan Norea
Fraza aceea spune exact cum se citește: \"Deocamdată, nu se dorește acest lucru la nivelul conducerii UER.\" La nivel declarativ, eu am văzut altceva la dl Corbu în câteva rânduri (scuze, am confundat Vișeul, n-ai fost acolo). Și, probabil, a spus-o mai demult, înainte de a-l auzi eu. Că regretă că nu avem UUR. Interpretarea adăugată e... adăugată. Și adăugarea o găsesc mai motivată, chiar dacă o pui ca impresie: suficiente motive (uite unul: nu toți cântă la mai multe instrumente, deci nu toți uer-iștii s-ar pune sub tutela UUR sau, cel mult, le-ar fi indiferent).
Fugi în chestia că bunul simț nu conduce o țară, sau o scară de bloc. Am zis eu asta? Am zis că nu e necesar statutul (cerut de voi) pentru a judeca lucruri de bun simț ... încălcat ici și colo.
Bag șopârle când e cazul, aici am spus direct. Învață-ne să citim declarația, în condițiile în care scrii: \"Cu riscul de a fi catalogat drept docil, comod, laș, interesat, lipsit de principii, excesiv de tolerant.\"
Ți-ai asumat riscul să nu judeci fără Statut. Deci era un risc, puteam să citim ȘI cum am citit eu: care-i problema? Șopârlă sau ne-șopârlă, consideri Diplomele de excelență normale ?(bazat pe bunul simț, că Statut nu cunoaștem). Ai vreun motiv să DA?
Calimero
Pe textul:
„Uniunea Umoriștilor Români" de Dan Norea
Te am preferat tigrului
Ți am văzut talpa
și similarele
Pe textul:
„De vorba cu oameni imaginari" de Ovidiu Tataru

