Unei florărese

În post, ce-mi spui mă prind fiori,
Eu n-am fost doamnă niciodată,
Mă vezi că vând adesea flori
Dar încă n-am fost de...florată.

de...florată = rămasă fără flori

Eu știu, mă vrei la tin\' la noapte,
Dar eu nu fac asemeni fapte,
Căci ochii-apoi tu mi-i vei scoate
De-oi fi ca ălea de...ocheate.

Mai sunt și unii \"florăreși\"
Ce pe tocșou sunt deseori
Care, de când s-au fost aleși
Averi făcut-au, dar din flori.

Oricine-ar înghiți gălușca,
Indiferent ce zici, ce faci!
Dar fără praf pe țeava, pușca
O să-ți ia foc, chiar de-ai trăgaci?

Mă prind, conașule, îți jur,
Ți-l dau împachetat, cu șnur.

Sorine, lucrătură de maestru epigrama aceasta. Felicitări!
Calimero

Stimată doamnă florăreasă
Cu ochi frumoși, scăpărători,
N-ai vrea să vii la mine-acasă
S-o punem de-un copil din flori?

Sorin Olariu

RÃSPUNSUL FLORÃRESEI

Să merg cu tine-abia rezist,
Să facem totul precum zici,
Dar tu fiind epigramist
Ai să mă culci între urzici!

Sa ne tina sfantul
Cand incepem \"meciul\",
Eu aduc pamantul
Tu aduci ghiveciul.

Răspunsul florăresei

Tu ai gândit-o bine
Fiindcă, despre mine
Oricine poa\' să spună
Că sunt o poamă bună.