Laurențiu Orășanu
Verificat@laurentiu-orasanu
„Dacă râurile nu s-ar lenevi către vărsare, peștii n-ar înota către izvoare”
Născut la Călărași, 3 noiembrie 1949. 1967-1972 Facultatea de Automatică, IPB Inginer / Programator. Din 1992 Canada, din 1996 SUA, din 2007 din nou acasă. Profil "literar": Colaborator la "Viața Studențească" (micro-eseuri, reportaje). (în studenție) Sub titlul "Conexiuni", colaborări la "Rebus", "Saptămâna", "Flacăra". Încercările în poezie, mai târzii (sau mai…
Colecțiile lui Laurențiu Orășanu
Acesta-i rolul lor etern,
Mă mir atunci când nu se lasă
Până nu intră și-n guvern.
Stimații politicieni
Fac casă bună - de paradă,
Dar, târfele din Cotroceni,
Nu reușesc să facă-o stradă.
Calimero
Pe textul:
„Breaking news" de Constantin Colonescu
Mi-ar fi plăcut un text care să răstoarne pe \"Tu singur ești de vină!\". Evident, motivat constructiv.
Dacă GPI ratează, ce să ne așteptăm de la cei care scriu poezie doar pentru concursuri? Sau de la cei care doar jurizează, din care mulți n-au scris vreo poezie?
Calimero
Pe textul:
„Unui reales" de Gârda Petru Ioan
- Epigrama lui Marian Dobreanu/Marinică Pandurru - prima epigramă bună pe care eu i-o citesc
- Silueta de invidiat a lui Florin Rotaru (care dezminte zvonurile postate aici - 85Kg) , not to mention his puppy dog; să vezi ce-o mușca micul lup atunci când va fi mare;
- premiul lui Sorin Olariu, acordat pe drept (fiind singurul epigramist de valoare din diasporă, căci Moldova e toată a noastră, nu?)
- epigrama lui Ștefan Cazimir, cu \"trei cărări cunosc pe lume\"
- absența (previzibilă) din lista premianților a celor care nu pun organul gustativ la șușe de acest gen;
- momentele extra-literare, furnizate din belșug pentru a condimenta glumele de mai jos:
Glumele de mai jos, la minusuri:
- Nelu Ionescu Quintus - epigramistul anului
- alegerea celui de-al doilea vice al UER în persoana lui Petre Gigea; credeam că vice la epigramiști se cade să fie ales un epigramist, nu? - de aia se plimbă o fată urâtă cu una și mai urâtă, nu?
- cacofoneala premiului I în ceasul cel bun (al doisprezecelea - sic!!!), un epigramist pe care, de altfel, îl stimez;
- sinceritatea unei distinse doamne din Galați, cam plină de cremă în primele două versuri, cu sprijin pe titlu - epigrama bună
- premiul lui Ion Cuzuioc la proză umoristică: nu am observat să fi scris vreodată proză umoristică
- umplutura cu care Emil Ianuș ne prezintă o vorbă arhicunoscută
- tonul \"toate bune și frumoase\" (\"mâncat bine, scris bine\") al autorului relatării, pe care, de altfel, fiind mesager, m-am ferit să-l împușsc primul
Calimero
Pe textul:
„Festivalul Național de Epigramă \"Cât e Buzăul de mare\", 2011" de Dan Norea
RecomandatLa tema a doua, epigrama a treia, se pare că se vede în oglindă (invers) vechea dispută de la Vâlcea. Nefiind publicată, epigrama semnată anterior de Vali Slavu (similară bine) n-avea cum să fie cunoscută lui Nae. Ceea ce n-a apărat-o pe Vali, anțărț, de bubuielile ploieștene, de nu mă înșel.
Prima la a doua temă se ține ca steagul verde în vârf de băț. Parcă ăla sensibil și vecin mai avea și alte două culori, pe lângă verde. Ori e miștoul român de viță veche, translatat în verde?
Pozitiv spre bine, bine
Calimero
Pe textul:
„Epigrame din concurs /Alba Iulia" de nicolae bunduri
Ultimul ceas - gramatical greșită. Moartea apărea, eu încerc. Timpurile. Poanta ar fi bună.
La prima - a vrut el să amâne moartea, cam asta vrei să spui, dar ... zace acolo. Se pare că n-a reușit. Constructiv, mi se pare că nu ține.
Outlook pozitiv.
Pe textul:
„Unde dai și unde crapă... în ceasul al doisprezecelea" de Dan Norea
Dar cred că-i lămurită sfada;
Catrenul tău e chiar dovada
Că încă nu s-a terminat.
Calimero
Pe textul:
„Criză" de Ion Cuzuioc
Calimero
Pe textul:
„Înțepături" de Luchi Tenenhaus
La penultima, ideea cu \"adăpostul\" cred că putea fi exploatată mai bine, e o pistă bună. Poate că același lucru se poate spune despre prima (întreaga față, vs. nas). Dar nu cu \"lături\".
Cea cu \"vedeta\" nu e reușită de fel.
Calimero
Pe textul:
„Pentru „Epigrama 56”" de Rodean Stefan-Cornel
Cârcoteli:
Forma: ne-ortodoxă (sămânță nu rimează cu biruință și poeniță).
Definiție: în general, o parașută zboară fără să o auzim. \"Cu un pic de stăruință\" e cel mult de umplutură.
Dificultate: ușoară.
Calimero
Pe textul:
„Ghicitoare" de Virginia Elizabeta Chereches
De îmbunătățitCred că lefegiiI, fără virgulă după primul vers. Atunci însă se strică măsura.
Un robot adevărat
- Cu motoare, pârghii, roți -
Sigur ne-ar scăpa de hoți,
Dacă-l ungem adecvat.
Calimero
Pe textul:
„Tehnocrație " de Constantin Colonescu
Așadar, contrucția logică (defectuoasă) anulează totul. Aici suferă foarte multe epigrame marca Istoc.
Primele două versuri sunt de umplutură. Pe linia belicoasă, admonestată recent.
În plus, suficiența de care am mai vorbit îl face pe autor să tranforme critica în laudă (vezi răspunsurile de mai sus, ca de obicei, înțepate).
Calimero
Pe textul:
„Precaut" de Istoc Virgil
La textul acesta>
Redai, fara vreo \"customizare\" o expresie cunoscuta. Nici macar nu o introduci prin vreo constructie: primele doua versuri sunt de umplutura.
In general>
Intrucat aglomerezi prima pagina cu epigrame, te voi considera - si mai jos - ca pe un autor care practica genul (si nu ca pe unul ocazional). Productia dumitale, parca vizand depasirea unui plan, n-a produs nicio scaparare. E de o suficienta care da de gandit unora (vezi comentariul de mai sus - din doua rele nu e ales raul dumitale - pe care, din pacate, il tratezi cu aceeasi suficienta ), se vede treaba ca nu iti da dumitale niciun semnal ca trebuie sa te opresti, sa evaluezi reactia, sa evaluezi productia, si sa iei masurile ce se impun. Adica - AUTOCONTROL. Suficienta, sau faptul ca ai nivel de postare, nu-ti valideaza in niciun fel productia.
Calimero
Pe textul:
„Beție" de Istoc Virgil
Efectiv, nu știu la ce îți folosesc aceste reluări \"nedeclarate\".
Calimero
Pe textul:
„Declarația de dragoste a polițistului" de Ruse Ion
Ce cad acuma din înalt,
Rezistă,-n vreme, mult și bine;
Hai să le punem drept asfalt.
Calimero
Pe textul:
„Colac peste pupăză" de Laurentiu Ghita
Cred că am nevoie de precizări: ce ai vrut să spui? Dacă doar aleșii îl pupă (corect, real), înseamnă că nu-l pupă toți românii (iarăși corect, real). Atunci poanta cu mândria de a fi român nu stă în picioare: n-au apucătura asta decât aleșii.
Cum spuneam, poate altul e sensul urmărit.
Și încă: \"pupatul în spate\" e cam departe de locul precis desemnat - academic, ling-vistic - de Graur, ca și de ocolitorul și metaforicul \"pupat în fund\"
Când văd fruntașii, stând la rând
Să-l pupe-n fund pe Preșu-n viață,
Alung din mine orice gând
De a ajunge mai în față.
Calimero
Pe textul:
„Apropo de WikiLeaks" de Gârda Petru Ioan
Să-l dea epigramiștii, sper:
În mină e destulă sare,
Venit-au oare cu piper?
Ion Ruse
Dincolo de abuzul de inversiuni din cele două fraze (forțările sunt de evitat),
epigrama e incorectă gramatical: Corect este \"RăspunsUL... să-l dea epigramiștii\".
Calea prin salină a fost mult bătută (când cu Festivalul de la Cluj); epigrama aceasta nu aduce nimic nou ca poantă.
Calimero
Pe textul:
„Epigramiști în vizită la salină" de Ruse Ion
Cârcoteală la \"Avataj\". Se cere dativul (cărora le simțim răspărul).
La \"Blestem\" definești prea subtil pentru mine, la \"Parada Gay\" nu particip.
Felicitări pentru Premiul I.
Calimero
Pe textul:
„Ce timpuri! Ce concursuri!" de Ion Diviza
Conduși de-un sentiment curat,
Ne-am strâns în brațe, pe tăcute,
I-am dat sărutul, pe furat\',
Și mi-a luat, în schimb, trei sute.
Calimero
Cred că ar trebui \"celei chitite să te agațe\". Ei îi cazi în brațe.
Pe textul:
„Femeia (definiție)" de Sorin Olariu
Nici restul nu e mai de soi. Sumă de clișee: hain, zâmbetul copilăriei; limbaj desuet.
Overrated.
Pe textul:
„Marț" de Silvia Miler
Un concurs de format mic, dar care văd că atrage mulți concurenți, semn că gloria contează, chiar fără premii în bani.
E ceva, în condiție în care Bucureștiul nu poate oferi mai mult în materie de concursuri.
Calimero,
concurent hors concours
Pe textul:
„Rezultatele Concursului Național de Epigramă „Mircea Trifu”" de ioan toderascu

