Apropo de WikiLeaks

Nelu, mândru mamă-mamă,
Mai comise-o epigramă.
:)

\"Ce mândru sunt că sunt român!\"
N-ar fi mai puțin obositoare simetria și repetiția \"sunt că sunt\", dacă am folosi \"Ce mândru îs că sunt...\" sau \"Ce mândru sunt că îs... \"
Ori n-am înțeles eu bine și atunci \"sunt că sunt\" e o găselniță baladescă, descântată argotic, pornind de la similarul \"băiat de băiat\"?!
Gigi Cârcot

...la pupat, Sfinte tare,
se face coada și mai mare !

Te bagi tu, că ești mecanic, ai!
Păi, Nelu este \"sunt că sunt\" iar eu sunt \"îs că sunt\" ori \"sunt că îs\" - că mai intimidat bibicule!
Și n-am stat la coadă. Iar dacă (nu mai știu și) am stat, a fost numai și numai ca să-i trag una-n \"spate\"... Stăpânului!
Uite cum arată replica:

\"Când văd aleșii strânși la rând\"
Să-i dea în spate lui Stăpân...

Când văd aleșii strânși la rând
Să-l pupe-n spate pe Stăpân,
Un cântec vechi îmi vine-n gând:
Ce mândru sunt că sunt român!
G.P.I.

Aleșii noștrii pupă tot,
Și mai ales peste hotar,
Dar Boc e totuși patriot
Că pupă doar de marinar.

...e că aveți dreptate să mă luați peste picior. Cântecul la care mă gândisem este \"Nu uita că ești român\". Însă tot despre mândrie este vorba. Acuma ori îmi acordați licență, ori îmi cereți s-o șterg sau s-o modific. Mă voi gândi oricum la o variantă pe aceeași idee.
Mersi de trecere tuturor.

Sper că nu ai înțeles greșit... mesajele.
Nu făceam decât să \"mă iau\" de onorabilul A.S. părându-mi-se că mă ridică în rând cu... aleșii.
Ambele comentarii erau, evident, scrise mizând pe simțul umorului destinatarilor.
Mi-am permis să te plagiez (3/4 numai) și să fac o variantă după ureche (a mea).


Când văd aleșii strânși la rând
Să-l pupe-n spate pe Stăpân,
Un cântec vechi îmi vine-n gând,
Ce mă deșteaptă: sunt român!

Cu aceeași amiciție - ca întotdeauna - G.B.P.

In locul tău aș rescrie astfel catrenul:

Când văd aleșii strânși la rând
Să-l pupe-n spate pe Stăpân,
Un cântec vechi îmi vine-n gând:
Cum pot uita că sunt român?!

:)

GPI,
Cred că am nevoie de precizări: ce ai vrut să spui? Dacă doar aleșii îl pupă (corect, real), înseamnă că nu-l pupă toți românii (iarăși corect, real). Atunci poanta cu mândria de a fi român nu stă în picioare: n-au apucătura asta decât aleșii.
Cum spuneam, poate altul e sensul urmărit.
Și încă: \"pupatul în spate\" e cam departe de locul precis desemnat - academic, ling-vistic - de Graur, ca și de ocolitorul și metaforicul \"pupat în fund\"

Când văd fruntașii, stând la rând
Să-l pupe-n fund pe Preșu-n viață,
Alung din mine orice gând
De a ajunge mai în față.

Calimero

Onorat de oaspeți.
Iată o judecată care sper să vă împace pe toți:

Văzând ce voi aici ați scris,
Un gând spurcat îmi vine-n minte:
Că n-ajungeau pe unde mi-s,
De nu pupau mai înainte.

Laurențiu, ideea e că ei sunt (mulți dintre) cei cu care ne arătăm lumii.
Nu m-aș mira să spună că o fac spre binele nostru.
Ar mai fi de precizat că nu mă refer la toți, n-am probe.

râdeam și noi de tine, prietenește, constructiv și răutăcios, iar tu ai interpretat cum că te luăm peste picior... :)
sper că nu te-ai supărat, Petrișor, n-aș suporta ideea! m-aș sinucide cu pana cu care am scris cele cuvinte necuviincioase.
nu atât repetiția din ultimul vers aș aduce în discuție, cât miza, poanta, care este puțin sesizabilă.

Doar câteva cuvinte vreau să spun despre catrenul de mai sus, pornind de la opinia că nu întotdeauna ceea ce este corect (tehnic vorbind) din punct de vedere prozodic este și eufonic. Spre exemplu, mie mi se pare că rimele, așa cum se succed ele (ând, ân, ând, ân), fac să nu sune prea bine versurile. Despre celelalte chestiuni am de ales între a spune prea multe (despicând firul în patru) și a tăcea și, cum nu am timp...
Oricum, Nelu, stai liniștit, doar știi și tu că excepția confirmă regula.
Cu toată prietenia,
Cornel

Cornel, mulțumesc de atenție. Lasă, ocupă-te de urgențele tale, că mai analizez cu Daniela ce și cum :)
Daniela, pui mic, să nu te suicidezi, mai ales nu cu pana! :)

Din motive familiale neplăcute, nu am mai prea intrat pe Agonia. Amu am nimerit tocmai la \"băiatul de aur\" al epigramei clujnapocene.(sau napocane?) Dar de data asta să-l trag de urechi. Poanta e străvezie la epigrama de mai sus și comentez, ca de obicei, fără să fi citit părerile celorlalți spre a nu fi influențat de alte idei. Este totuși o încercare de autoironie dar nu destul de explozivă. În ultimul vers aș fi spus \"Ce n-aș da să fiu bulgar\" glumesc, desigur, dar epigrama e salvabilă și unul ca IGP o poate face. Să auzim de bine!

în actualitate...!
Asta da, economie:
De când e ministrul Boc,
Românii schimbă la troc
Mândria pe modestie.

Varianta asta cum vă pare?

Când aleșii stau șirag
Să îl lingă pe Stăpân,
Vreau să uit un cântec drag:
„Nu uita că ești român!”.

Cunosc un caz când un singur băț le aprinde și pe celelalte trei:

Un chibrit deștept din State -
La un ritual yankeu -
Alte trei mai dă pe spate...
Când se-aprinde din blacheu.

Mergând pe firul unei logici subtile, ar trebui să presupunem că americanii se pricep mai bine decât noi la... epigrame?! Aș! Poate la... parodii

La comentariul \"Variantă\" am greșit pagina! Scuze! E prima dată. Sper să nu devin recidivist.

Când aleșii stau șirag
Să îl lingă pe Stăpân,
Vreau să uit un cântec drag:
„Nu uita că ești român!”.
(Petrișor)

Citind catrenu-ți ca un plici,
Inevitabil, gându-mi fuge
De la Stăpân la Licurici
Și de la \"linge\" către \"s...e\".

(cer iertare, dar am citat dintr-un celebru politician român.)

e mai expresivă a doua variantă, Petrișor.

...E expresivă rău de tot! Cine-i politicianul celebru? :)