Noapte de iarnă

Seamana prea mult cu pastelurile lui Alecsandri...nu e foarte impresionant, din pacate.

Mon ami,

Incerc sa inteleg: nu-ti place pentru ca (dupa tine) seamana cu Alecsandri, sau pentru ca pur si simplu nu-ti spune nimic? Pentru ca , uite, am poezii scrise in rime eminesciene, pentru ca pur si simplu asa simteam ca trebuie sa scriu la ora aia.

Eu nu lucrez o poezie, si poate asta e pacatul meu major, ci doar o scriu de la un capat la altul intr-un spatiu de poate un sfert de ora. Si pentru ca sunt nascut si crescut in spatiul unei culturi anume, uneori - in mod inconstient - poate apelez la forme de expresie inventate de altii. Cat de gresit e ceea ce fac?

Si recunosc, sunt un egoist. Scriu pentru mine, nu pentru posteritate, si am spus nu o data ca poeziile mele sunt de fapt instantanee care incearca sa prinda o stare de spirit, un gand sau o senzatie... Nu stiu daca e bine sau e rau. Dar ma simt bine cand scriu, ma simt implinit, si uneori asta conteaza mai mult decat orice.

Your shadow,
Laurentiu

Nu e deloc gresit ceea ce faci. Mie mi-a placut. Are o atmosfera extraordinara.

ShadowX dragul meu,

Se pare ca te incapatanezi in niste tipare rigide, instantaneu, foi A4, sferturi de ora, prima varianta. Daca ramai in tipare, nu ai sa te lovesti niciodata de pragul de sus si nici nu il vei vedea pe cel de jos: super comod. Incearca sa iti intinzi aripile, una cate una, chiar daca risti sa se topeasca sau sa te ranesti si sa sangerezi. Stiu, n-ai timp. Dar cu cat e mai important un lucru pentru tine, cu atat iti vei face mai mult timp pentru el.
Astept sa te vad cu aripile sangerande, dar intinse si in zbor. Cu cat ai sa te lovesti mai mult de cer, cu atat ai aripile mai mari si vei ajunge mai departe.
Zborul e viata parca, nu-i asa?