Laurențiu Nelu Rădoi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Problema vieții mă frământă, Îmi macină temeliile gândului, ce ar dori să zboare ca un cal înaripat departe de hotarele vieții: și, încins cu

Abia-i plecat și iarăși dor de tine mă apucă, Ființă blândă ce-ai trezit uitata mea făptură La dreptul de-a zâmbi măcar acum, în prag de ducă, Către cazarma de pe Olt, spre marș de praf și

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Toamna coboară ca o umbră uriașă, Și aeru-i rece acum mă-nfioară, Friguri nebune spre mine se lasă Iar gându-mi se pierde-ntr-o brumă ușoară. Veri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Lin se clatină visarea peste-al nopții lung șirag De cărări nenumărate de fuiorul bolții toarse. Un luceafăr prins în somnu-i, lunii reci îi este

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Salut prieten din Sibiu, Amic al marșurilor grele Spre poligon cuprins de vii, Sub cer tomnatic fără stele. Ce dor îmi e de nebunii Mereu făcute

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Și vor trece ani prin viață, Viața va zbura prin vreme, Și-ntr-o bună dimineață Gândul meu o să te cheme. Dorul ne va vrea aproape; Amintiri calde

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Iubirea mă leagănă într-o dulce uitare, părăsită în nămeți uriași și galbeni de soare, învelită într-o oglindă murdară și groasă tivită cu polei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Încet-încet trecu și-această vară Cu pași molateci nevăzuți la chip, Aroma toamnei o să vină iară Pitită-n fire ude de nisip. Și dusă este peste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Un cântec voios de jandarm se aude Printre podgorii de Drăgășani, Răsună-n ecou-i și frunzele ude Căzută în toamna gonită de ani. Sergentul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - O ploaie caldă, binefăcătoare îmi spală trupul așezat în coșciugul construit din lemn de iubire, și-o femeie în doliu mă scaldă în albele raze de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ninge în ziua Sfintelui Paște, Într-o zi a lui Prier; iar eu, pășind prin ploaia albă, par a fi Isus ce-a plătit prin răstignirea Sa păcatele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Când se așterne dimineața pe sub negrele aripe Ale norilor destoinici ce încep să se-nfiripe, Și își strâng nenumărate hoarde lungi de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Mâna mea se întinde către munții buzelor tale, către cerul gurii tale, de unde cel ce poruncește mi-a aruncat în răstignitul suflet părăsita sămânță

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ... și fructul dragostei noastre iubito, se usucă într-un mormânt rece îngropat sub o cruce putredă construită de un meșter tâmplar din trunchiuri de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - În mijlocul poienii cu flori înconjurată de arbori falnici de tufe și arbuști spinoși și ghimpați ce cresc împreună și-și trimit unul altuia polenul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - O, preafrumoasă primăvară Departe visurilor mele, Când te-am văzut ultima oară Eram civil, cu ochii-n stele. Acu'-s jandarm cu arma-n spate, Jos,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Covor de frunze ruginii La poarta unității mele, Mă va purta cu pași târzii Cândva, prin anotimpuri grele. Frumoasă toamnă-mpodobită Cu brumă groasă