Poezie

Bolta nocturnă

25.IV.1997

1 min lectură·31 octombrie 2023

Mediu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Lin se clatină visarea peste-al nopții lung șirag

De cărări nenumărate de fuiorul bolții toarse.

Un luceafăr prins în somnu-i, lunii reci îi este drag

Căci lumina nopții toată către dânsul o întoarse.

Carul mic rotindu-și dricul poate către-o stea polară

Se ascunde după norii ce-i împrăștie seninul

Unei nopți trecută-n basme, într-o eră seculară,

Preafrumoasă și căzută într-o lume cu destinul.

Cloșca își adună puii de prin colțuri risipite,

Cufundate-n bezna unde raza lunii nu ajunge,

Ci doar norii dorm nostalgici peste paturi văruite,

Și grăbindu-i s-o-nconjoare umbra ei ușor se stinge.

Carul mare prins de vârful unei lumi împărătești

Se-ncunună peste-ntregul său popor de diamante.

Bolta toată după umbra unei mâini dumnezeiești

Stă cuprinsă de tăcerea unei veri în briliante.

00562

Laurențiu Nelu Rădoi. “Bolta nocturnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14175157/bolta-nocturna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.