Poezie
Bruma toamnei
16.IX.1996
1 min lectură·
Mediu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Toamna coboară ca o umbră uriașă,
Și aeru-i rece acum mă-nfioară,
Friguri nebune spre mine se lasă
Iar gându-mi se pierde-ntr-o brumă ușoară.
Veri petrecute sub calde iubiri
Și dulci amintiri trăite-ntr-o viață
Le gust, scuturând de pe haine subțiri
O brumă adâncă de neguri și ceață.
Și roadele dulci de le-adună țăranii
Mă-mbracă-n priveliștea vieții trecute,
Dar bruma cea rece îmi scutură anii
Și zilele toate se schimbă-n minute.
Și toate-mi se pierd într-o umbră nervoasă
Căci toamna se lasă mai grea și mai rece,
Iar peste bruma-i adâncă și groasă
Imaginea vieții trecute îmi trece.
16.IX.1996
00634
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Nelu Rădoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Nelu Rădoi. “Bruma toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14175156/bruma-toamneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.