Laurențiu Nelu Rădoi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Lacul negru, adormitul, Străjuit de valuri crește, Oglindește răsăritul Lunii noi cu alte fețe. Cerul palid, fumuriul, Îngropat sub stele

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Trecu o umbră grea pe cerul vieții Întinerind bătrâna mea statuie, Ce trase-n piept aroma dimineții Pe când o moarte mă țintește-n cuie, Și mă roti

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Răsărise deșteptarea peste roua dimineții, Și pe cer îmbobocise vaste-ntinderile-albastre Când trezit de parfumatul aer proaspăt al fâneții, Am văzut

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E a 14-a zi din Făurar, O zi pe care niciun tânăr poate N-așteaptă ca să treacă în zadar - Iubirea se înalță peste toate. Ființa dragă așteaptă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Răsăriră stropi de ploaie peste aripi reci de vânt. Cufundat în amintire mă las dus mereu de gând, Pe când plopi vuiesc pe-afară scărmănați adânc de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe când parfumate miresme coboară Din dulcea plăcere și poftă de viață, Sub nucul bunicului ușor mă-nfioară Frumoase amintiri venite din ceață. Și

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Și ce-i mai trist e că nu plâng De marea-ți depărtare, Doar mă împac c-un vis ce-l strâng Pe-a dorului cărare. Nestinsul tău parfum țintind În

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Cerul se va topi, poate, vreodată în torentele ploilor, și va dispare sub umbra neagră a stelelor reci înghițite de mantia Universului. Pământul se

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Mă-mbrânci spre moarte mâna Umbrei mele adormite, Căci degeaba-și trăia visul Unor gânduri risipite. Și căzui într-o baladă Din speranța

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - De ce iubito mă mai chinui cu privirea-ți sfredelitoare? De ce mai arăți ochilor mei nevârstnici iubirea-ți înșelătoare care m-a ars de atâtea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Cartea amintirii se deschise și începui să citesc cu nesaț vechea noastră poveste de dragoste. Dar, curând, începui să tușesc și, privindu-i coperta,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pribeag oștean rătăcitor prin gânduri, Cuprins de doruri noi înnegurate, Rupe încet copilăroase rânduri Și prinde-te de ale vieții roate. Mai e o

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ultima seară Vacanța de vară, Atingeri prin noapte Săruturi și șoapte. Frumoasele clipe Pe-ale vieții aripe Trecură duioase La piept

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ca un șir de lungi dantele începu acum ușor Ceru-ntreg să se răstoarne peste-un plai cuprins de dor, Pe când gândul meu mă poartă către-o fată ce-o

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe-o bancă veche-n Parcul Libertății Un rămas bun ne-am luat de la vacanță, Iar tu ai spus adio pubertății, Căci ești de-acum majoră

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Femeie în doliu scăldată în beznă, și doamnă cochetă îmbrăcată în soare, chemați-vă armele ce le-ați trimis asupra-mi! Redă-i femeie,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ninge mărunt cu polei parfumat Învelit în iubiri părăsite, Peste care se așterne uitat Un Crăciun în speranțe strivite. Ninge frumos și-o lacrimă-mi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Trec clipele ca o aspră adiere, și disperarea lor mă agață cu gândul de bolta timpului, peste care n-am să-mi pot vedea vreodată împlinirile.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Copilă virgină ce stai printre stele, arată-ți chipul luminii măiastre ca să mă îndrăgostesc de tine. Fecioară născută din viță aleasă, ce nu știi să

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Nori mari se strâng deasupra terrei sufletului meu încarcerat în celula din lagărul iubirii, și tună peste stropi de ploaie și fulgi de zăpadă, ce