Poezie

Odă bicicletei mele

1 min lectură·4 septembrie 2018

Mediu

Motor sau baterii dac-ai avea

N-ai mai mânca la fel de mult asfalt

În zbor nebun tu n-ai mai lua cu-asalt

Drumuri întregi muiate-n bidinea.

Când seara obosit acasă vin

Îmi tremură piciorul pentru tine

Și tot ce-a fost peste zi rău sau bine

Se uită-n kilometri de destin.

Nu-mi ceri benzină, apă sau nutreț

Îmi mângâi doar cu drag palmele moi

Bazinul tu mi-l mângâi și mă-ndoi

Să nu mă frângă vântul hrăpăreț.

Culoarea ta născută-n curcubeu

Îmi liniștește inima și gândul

Și ochiul meu de tine-nfășurându-l

Mă cred pe aripi de viteză, zmeu.

Și în galop tu cât de tare poți

Mă porți pe străzi, prin câmpuri și coline

Odă închin plimbărilor cu tine

Prieten drag ce fugi pe două roți.

00983

Laurențiu Nelu Rădoi. “Odă bicicletei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131117/oda-bicicletei-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.