Poezie

Fluturi

2 min lectură·20 octombrie 2018

Mediu

Purtam fluturi în buzunarul hainei.

Ieșeau uneori timizi și se plimbau

din palmă pe piept, pe buze și iar în palmă

ca un strop de apă de ploaie în hipodromul său natural.

Purtam fluturi cu mine

dar niciodată nu i-am simțit

mai mult decât o pală de vânt

a unei adieri ușoare de vară.

Apoi, ai apărut tu.

Un colț pur de lumină

țâșnind puternic printr-o spărtură frumoasă

a farfuriei de safir a cerului.

Scântei minunate săreau din curcubee nemaivăzute până atunci. În oceanul de viață

ce a prins a umple cămările inimii

inundația luminii celeste

crea cărări pavate în aur.

Și atunci, am simțit bătăi gingașe

ce împrospătau aerul cu mirosul pielii tale.

Prin fascicule din ce in ce mai largi de lumină

am văzut aripi. Aripi ce-n cântec

slăveau atingeri de mână și în tremurul brațelor

trimiteau mănunchiuri de ace

cu neuitata formă a corpului tău.

Erau fluturi. Mulți.

Foarte mulți fluturi ce răscoleau în mine viscere nedormite. Fluturi ce-mi

furau orele nopții și îmi condensau în secunde și clipe

visuri, odihnă și somn.

Pluteau grațios cu puful aripilor colorat în zâmbetul tău,

cu vârfurile muiate discret

în vulcanul sângelui meu

iar piciorușele lor vibrau a freamăt torid

prin valvele inimii, ca un pursânge înainte de începerea cursei.

Zburau fluturi și cât zboară încă...

Din belșugul ce-l port,

ca dintr-un pământ roditor

alintat de raza fierbinte a privirii tale

se ridică și zboară, și zboară... neîncetat.

Cresc fluturi.

001.265

Laurențiu Nelu Rădoi. “Fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14132616/fluturi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.