Poezie
Dezpătimiri 1
1 min lectură·
Mediu
Împing la vagonete cu minuni
în gura lui Baal
Treblinka ocnă,
e ultimul mister de încarcat
și cam închei șantajul cu mirări
de ultim val.
Pe urmă
în cercul cu goruni, alienat
o să ascult, o să m-așez
la coadă, o să aștept,
ca la oricare vamă,
natural.
Împing la vagonete cu minuni
de-a valma aruncate
vii și moarte
spre groapa lor comună
de departe cea mai comună groapă,
sfarșitul lor e un sfârșit banal
e libertatea mea
se poate
miroase însă grav
a fals, iar eu, a soare mort, a drum închis
brutal.
Cu pașaportul lor perfect deschis
la pagina corectă
viermuiesc
colegii mei de șir gângav
nu înțeleg de ce se-așteaptă-atâta
de ce-i doar un ghișeu la vama asta
toate
lasă de dorit
în mod firesc.
024.700
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurentiu Nastasa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurentiu Nastasa. “Dezpătimiri 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nastasa/poezie/14084211/dezpatimiri-1Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LN
Mă bucur că s-a simțit.
Mulțumesc.
Mulțumesc.
0

În poezie minunile și misterele au consistență telurică, nu divină, și, supuse acidului efemerității, se alterează.