Frigul meu amar

Apoi, pe măsură ce închideam pleoapele, Totul a implodat într-o linie subțire, în paharul cu Hennessy. Strălucitoare, arămie. Așa erau elitrele tale Când le-am desprins precaut, Agățându-le în rizurile amprentei. Apoi o fulgerare străvezie și filigranată, Aripile tale mototolite Se eliberau cu vuiet. Împingeai pământul dedesubt și trăgeai cerul spre noi Încercându-le bătaia. Noi rămâneam în loc, Tu mutai lumea de colo-colo, Să ne ajungă toate mai la-ndemână Să facem șiraguri mai frumoase din Zile. Ni se zbăteau zorzoanele, să se rupă, Eu mi-am pierdut zalele, tu cuvintele, Tremurau groaznic paharele de vin, flacoanele de parfum, Zodiile, pirostriile așezate frumos, Am vomat grindină amară Verde. Și noduri. Încă puțin … Veneam și eu Dacă n-aș fi încurcat lamentabil Prăbușirea cu zborul, Lumea cu tine, Pavăza de chitină cu paharul acesta de Hennessy.