Laurentiu Moise

I. Gânduri fără de somn îmi perindă nepătrunsul, afară, dincolo de ceas, aspre câmpii galbene – țipete roșii de maci îmbrobodite de vântul tandru – mi se-aștern privirilor : e cumpăna de

Este-o zi cu nori grei Stau, privesc lung la ei Ne vorbim, vorbe-n vant Te privesc adanc in gand Zi-mi sa iau clar de zi Stai in gandul meu... nu fugi Stiu ca-i greu sa-mi spui

S-au așezat amintiri pe bănci – nu le culege nimeni – stau abandonate Eu le-am cules pe ale mele, prin ger sau ploaie, eu le-am primit în mine. Lipite-mi stau de suflet hrănindu-mi

Despre cultul nimicului s-au adunat în decursul timpului toate mărturiile care impun (in)existența lui. Suntem nevăzători de generații întregi ai acestui lucru; poate o revelație să pătrundă acest

Mi-am așezat viitorul din mâna stângă în acea dreaptă. Din nou în cea dreaptă. Gândurile pornesc afară aruncate-n sistole puternice, ce n-aș da să le opresc din drum ca să le

Încă mai am nevoie de un suflet, marginile mele revărsat-au peste putința mea de-a îndura. Rămâi ascuns, tu , suflet bătrân cu inima ta albastră, ascunde-ți picăturile de sânge peste

Plecat-am prin drumurile mele cu noaptea aplecată spre gândurile de a doua zi, zorile îmi deșteptară simțurile mele către o nouă rememorare a cuvintelor ce aveau să fie

Pământul: stea atinsă. Muritoare printre muritori. Stele – surori – caută în pânza de păianjen praful iscat de prima poruncă. Spre cicatricea universului – pânză de păianjen –

Poate tu, necunoscut, făptură cu păr negru lung și ochi negri vei putea tu, oare înțelege cum mi-a fost dat ca să-mi aștern un drum prin viață. Viața-i ca scrisoarea, totdeauna în final

Ani după ani întorc îngălbenite file si mi-as fi dorit ca să te știu aici, să m-amestec printre stele căutându-te. Scurm adâncurile spulberându-mi gândurile, calea vieții tale mi-este

Voi fi acolo... Voi fi acolo, în zori când vine a se naște O nouă zi: o zi fără stele, o zi doar cu gânduri. Îmi trec răsuflarea dintr-o mână în alta si îmi chibzui încet privirile:

DUPǍ 10 ANI Din colțul lui, apus și ros de vreme răsăritu-mi-a în cale un destin. Destin spre alte zări. Mi l-am îmbrăcat în palme. Și apoi l-am și iubit. Parte de la Dumnezeu am