Laurentiu Ghita

Și ai uitat a treia, importantă,
Atunci când îi deschide soțioara:
Să nu-l miroasă c-a fost la amantă,
Vai, ce-i mai bate inimioara!

Cu lacrimile-n ochi, șuvoi,
Dolarul își plângea mânia:
\"M-a părăsit și România
Pentru un pumn de euroi\"!

Faptul că un epigramist de forța lui IT concepe o epigrama atât de gemenă cu a mea, departe de a bănui necurățenii, mă face să ma simt consolat.
Deci, asta e cea mai super!
Acuma, glumind, e un grupaj solid, bine așezat care merita mai mult.Toate sunt bune.

Top LGH: 1, 3, 4.
Toate peste medie, nici una nu-i de....colo!

Eu merg pe prima și a doua, a cincea bate intr-o temă ușor uzată.
In rest,ce să zic, lucrătură de maestru. O strângere de mână pentru premiu. Cineva trebuia să salveze onoarea AGONIEI.

Băgat la cutiuță! O să corectez atât aici, cât și în varianta care va apărea în carte.

Top personal: 1,3,4.
Ar fi intreresant să vedem epigramele premiate. Bun, se editează placheta, dar ar exista și o variantă electronică?

Podium personal: 1, 2, 5.
Nu cunosc nici eu alte amănunte, dar trebuie să felicit pentru premii pe cei menționați în comm-ul lui Cornel. În rest,vorba lui Nelu Gârda, la treabă, pentru celelalte!
Au început înscrierile la Mizil. Mai e Reghinul pe țeavă! Târgu Jiu- Canavoiu!

Am corectat, parcă sună altfel.

Sorin, mulțumesc pentru steluță, nu mă așteptam, pentru că are și Tataia dreptatea lui.
Dar, nu neapărat pentru epigrama mea, consider că o asonanță nu o crimă așa de mare și poate sluji unei epigrame bune. Evident, asta numai dacă chiar nu găsești rima adevărată. M-am gândit la \"ciucur\", dar îmi dă numai combinații caraghioase.

Mitrule,
normal că n-a fost cu adresă către tine. Nici către Boc. A fost așa... o chestie pe care o spun, ca gluma, copiilor mei!

I-ai luat nevestei lucru nou
Lăsându-ți baltă trebușoarele,
Iar ea, ca-n orișice cadou,
De-ndată și-a băgat...picioarele!

Au zis cei de mai sus totul și în numele meu. Ce să mai comentez?
Cowboy-ul Ruse e într-un avânt de nestăvilit, pentru că:

Progresul tău este profund,
Căci ai trecut un handicap:
Tu, șuturile luate-n fund,
Le-ai și băgat, util, la cap.

Merg și eu pe varianta lui Norică, cu aceleași comentarii.
Nu uitați, a început înscrierea pentru Mizil!

După mine, ordinea ar fi: 1,2,3, cu o oarecare distanță între prima și restul.
La a doua, e o forțare a accentului la final, iar la a 3-a am stat un pic să mă dumiresc.

Măi, măi, mai ziceți, că-mi place!
Mulțumesc pentru aprecieri, Norică, Nelu, Cowboy, Loredana, pentru catren, coane Chitule, de la un maestru, e de valoare!
Cowboy, prefer varianta actuala, se știe că apa minerală îngheață la mai multe grade sub zero decât apa obișnuită, așa că ideea este că nici măcar asta nu rezistă la condițiile din Parlamentul României.
În rest, felicitări tuturor agoniștilor premiați și menționați, confirmând astfel ideea că reprezentăm deja o forță.

De foame, d-aia! Alții postesc, eu ma abțin de la u-\"uri\"!

Comentariul e anost,
Când se scrie cu candoare:
\"Ieri erai micuț și prost,
Astăzi ai crescut, ești mare!\"

O, ce surpriză! Dar plăcută!
Loredana are dreptate, a fost greu să găsească pe harta rutieră Mizilul, dar noroc cu harta culturală! Dar, să nu aruncăm cu pietre, știm cu toții în ce țară trăim, și că, pentru o paranghelie cu Vijelie și Oana Zăvoranu s-ar fi găsit urgent fonduri! Discutam la Mizil această chestiune și am ajuns la concluzia că este mai ușor de făcut așa ceva într-un oraș mic, în care, totuși, cuvântul primarului e lege, iar organizarea nu implică cine știe ce complicații, pentru că poetul-șef, organizatorul, intră la primar și sărind gardul, decât într-un oraș mare, ca Iașiul, (ca să nu mai zic de București, unde primăria e doar trambulina spre Cotroceni),unde sunt atâtea probleme (mai ales acum) încât numai de Păstorei nu i-ar fi ars primarului.
Oricum, de admirat că și așa, s-a ținut acest concurs, mă simt onorat și bucuros să mă aflu printre laureați.
Dacă nu e cu supărare, spuneți-mi cănd aveți următoarea ședință, sunt dispus să ma urc în mașină, mai culeg de pe drum și alți laureați, dacă vor, mâncăm un covrig pe zi, găsim noi un hotel unde să punem capul jos, și venim la Iași să ne cunoaștem prietenii. Am o mare , mare dorință să îi strâng mîna d-lui Iurașcu-Tataia. Și mai am promisă o carte de la una toxică!

Tataie, nu fii-ngrijorat,
Reflexele or să rămână,
Căci, ce e, zău, mai minunat,
Decât un scris curat, de mână?