Antologia AGONIA

O consistentă-antologie,
(Aproape trei sute de grame),
Care conține poezie,
Dar și vreo două epigrame!
Laurențiu Ghiță

De zici că-s trei sute de grame,
Ne-ascunzi se pare un mister,
N-or fi doar două epigrame,
Cu-atâta sare și piper.

Vă doresc mult succes la lansare!
petru milos

Naivi, cum mi se pare mie,
Împărtășiți același credo:
Că veți ieși din AGONIE,
Cumva, prin Editura EDO.

Mult succes! Scrieți niște autografe și pentru mine. Pentru când o fi să fie.

De vremuri grele avem parte,
Ne ducem dracu’, nu-i surpriză
Și constatăm, cu-această carte,
Că și umorul e în criză...

Mâna începe-a-mi tremura
Când văd așa frumoase doamne
Și îndrăznesc a te ruga
Să nu mă lase pixul, Doamne!

Și dacă totuși m-o lăsa,
De-și bagă dracul vreo codiță,
Atuncea, Doamne, fă cumva
Să-l lase pixul și pe Ghiță!

....................................
De ceilalți aici nu scriu
Că mă gândec că-i prea târziu...

Dorința su se va-mplini,
Te voi dezamăgi din nou,
Iar pixul meu nu va muri,
Fiindcă scriu cu un stilou.

Dornța nu se va-mplini,

scuze

(Mâna începe-a-mi tremura
Când văd așa frumoase doamne
Și îndrăznesc a te ruga
Să nu mă lase pixul, Doamne!)

(Și dacă totuși m-o lăsa,
De-și bagă dracul vreo codiță,
Atuncea, Doamne, fă cumva
Să-l lase pixul și pe Ghiță!)

Am priceput rapid năpasta:
Un pix te lasă (ce belea!)
Atunci cînd se termină pasta,
Deci cînd veți fi de vîrsta mea!

Tataie, nu fii-ngrijorat,
Reflexele or să rămână,
Căci, ce e, zău, mai minunat,
Decât un scris curat, de mână?