Mielul turbat

Dacă mielu-nghite leul,
O părere personală:
Să îl facă BNR-ul,
Monedă națională.

În criza asta actuală,
Mai zgândarim oleacă rana,
Să luăm moneda națională
De la amicii din Botswana.

De mănâncă-atâția lei,
Nenea Emil poartă vina,
Fiindcă n-a putut, pe miei,
Să-i sature cu Sulfina.

....
Să luăm moneda națională
De la amicii din Botswana.
(Laurentiu Ghita)

Propunerea-i cu adânc temei,
Să punem \"aia\"-n loc de lei
Și-atunci să ne vezi, fârtate,
Cum împingem Euro,..din spate!

Sprijin ideea

Se reyolvă iute-această teză
Și-ai să capeți sprijin unanim:
Dacă vrei monedă botswaneză
Mută-te-n orașul omonim.

De acord, tataie, sunt și cu mutația,
Chiar dacă îmi este, sincer, foarte greu,
Insă cum voi scrie, oare, invitația,
Când vă chem la mine, în orașul meu?

Comunic lui L. Ghiță

Dacă-ți faci mutație
Nu mă-ngrijorează, nu!
Că la invitație
Răspund simplu: \"Du-te tu!\"

Tataie dragă, să mă lași,
Dar tare șugubăț mai ești,
Voiam doar să te chem, din Iași,
În vizită, la București!

Am înțeles aluzia

Din tot ce mi-ai relatat
Percep situația,
C-ai dori să vezi mutat
Bucureștiu-n Croația.

Am înțeles aluzia

Din tot ce mi-ai relatat
Percep situația
C-ai dorim să vezi mutat
Bucureștiu-n Croația.

Dacă ziceți că-n Obor
Mieii mâncă, de lei, munți,
Nu-nțeleg din cauza lor
Ce vă luați la bani mărunți.

Doresc să transmit domnului Milos o ripostă generată de catrenul domniei sale, construit stîngaci, cu prozodie defectuoasă și ieșiri din ritm.

Hop și-așa!

Din Obor, cotești spre munți...
Am găsit astfel cu cale
Să clasez la bani mărunți
Epigrama dumitale...

Nu am vrut să scriu o epigramă, doar...
Un catren ca orișicare,
Scris aritmic, cum scriu mulți,
Mulțumesc, i-ai dat valoare
Când l-ai luat la bani mărunți.

Ai dreptate, eu de felul meu sunt un stângaci, versul 2 l-am cam stâlcit când l-am mutat din cap pe sait. În cap era \"Mieii mâncă lei cam mulți\". Vă mulțumesc dacă îmi spuneți când o stâlcesc, dar dacă îmi spuneți și cum o îndrept, vă mulțumesc de două ori.

Petru,
e bine că, spre deosebire de alții, înțelegi că sunt lucruri de corectat în epigramele tale.
Tataie,
O onoare să încrucișăm spadele!
Toată stima și admirația mea pentru vitalitate și spirit!

Am avut și eu un miel,
Va să zică, fiu de oaie,
Și-am luat mulți bani pe el,
În moneda lu\' Tataie!

Răspuns cam îndrăzneț

M-am simțit cam ofuscat
Când tu m-ai rimat cu \"oaie\";
Cu un \"c\" anteplasat
Cunoșteai ce-are Tataie!

Nu-i răspunsul în răspăr,
Însă faptele-s reale,
Epigrama-ntr-adevăr,
Cere cam ce ai matale.

Neaoș, fără englezisme

Doream s-ascult ceva mai nou,
Că-mi vine greu să te ascult,
Când îndrăznești să ceri din nou
Ce este demonstrat demult!

În grabă am greșit rimând versul 1 și 3 cu acelaș cuvânt \"nou\". Rectific atfel:

Ca parte din acest tablou
Spun că nu-mi place să ascult
Cînd ceri stăruitor, din nou
Ce este demnonsrat demult.