Soarta epigramistului

Tot plecat prin țara asta
Despre lume făcând glume
Când l-a părăsit nevasta
A ajuns să-l râdă-o lume

Când ai scris aici silabe
Si cuvinte în română,
Nu erai în patru labe,
Dar stăteai cam într-o rână. :)

Parlamentari și șefi de stat,
De care-a râs în patru rânduri,
L-ar vrea puțin mai așezat,
În patru scânduri.

Cu patru versuri a sperat
Să-și facă prieteni peste ani,
Da-ntr-un târziu a numărat
De patru ori mai mulți... dușmani.

Șfichiuitor tonul din epigrama ta, n-aș vrea sa fiu în pielea celor vizați.

Dacă face poante slabe,
O să vezi că face-avere
Și-o să umble-n patru labe
Lângă cei de la putere.

cred că am mai trimis-o dar nu-s sigur, mai îmi joacă feste memoria, anii.
mitru

Detractori, moșnegi și babe,
Fac eforturi și demersuri,
Ca să-l vadă-n patru labe,
Nu atât în patru versuri.
(Laurențiu)

Fiindcă nu-l suportă,-i clar,
Cu ale sale patru rânduri,
Ei vor ca să îl vadă chiar
Pe spate, între patru scânduri.

Cornel

Laurențiu, dacă ai fi găsit altceva în primul vers (de ce tocmai moșnegii și babele fac parte din categoria detractorilor, când, se știe că cei mai mulți epigramiști de astăzi sunt tocmai moșnegi și babe?) cred că ar fi fost mai bună epigrama ta.
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Recunosc faptul că, furat de timp, am citit și comentat epigrama fără a citi cu atenție toate comentariile postate, astfel că nu am observat decât acum (când am verificat cum a apărut comentariul pe care l-am scris eu) că poanta pe care m-am bazat în replică a fost folosită anterior de Stelian Ologu.
Cornel

Sper să-nțeleagă cusurgiul
Că n-am făcut prea mare crimă,
Ci, precum zis-a Caragiu,
N-a fost găsită altă rimă!

Soarta epigramistului

Detractori, moșnegi și babe,
Fac eforturi și demersuri,
Ca să-l vadă-n patru labe,
Nu atât în patru versuri.
(Laurențiu GhițÃ)

Majoritatea epigramiștilor formată din vîrstnici

Da, vîrsta-a treia e stăpînă
În epigramă \"comme il faut\"
Că stăpînesc limba română,
Și nu spun \"nașpa\", nici \"mișto\".