Nedumerire

Sunt și eu contrariat:
Tre’ să fie chiar bolund,
Dacă pune fes pătrat
Pe un cap așa rotund!

Cine să vă-nghită hapul,
Că doar toți știu că nu capul,
De când lumea interesu`
Poartă fesu`.

Dragă Laurone, îți spun deschis că de la un condei precum cel al tău înzestrat cu har dovedit, mă așteptam să nu te lansezi pe poante clișeistice, îndelung exersate pe teritoriul catrenistic, adică capete patrate, pălării tot așa etc.etc. Postez un catren care păcătuiește și acesta cu astfel de clișee:

Mă-ntreb cât timp vom mai comite
Peregrinări bezmetice
Tot pe cărări bătătorite
Cu scăfârlii geometrice?

Sper să nu te superi, între epigramiștii încercați nu se admit conflicte de creație

De cand ma stiu, uimit constat,
La orice om cu fițe-n fund:
Cu cat e capul mai patrat,
Cu-atat mai mult se da rotund.

Tataie, ...mai comitem și noi d\'astea.
E vara,e zăpușeală...!

Un gand mi-aluneca pe tample
Caci eu, de mic la gradinita
Tot asteptam sa se intample
Pe cap patrat cu coronita

Dacă amicul Dârzu insistă cu \"dârzenie\" să apară în zona epigramatică, îi reproșez nu doar nesocotirea diacriticelor (condiție eliminatorie pe site-ul Agonia)ci și folosirea incorectă a noțiunilor românești: cum se \"întâmplă\" o coroniță școlărească pe un cap, e greu de priceput...

Cum se \"întâmplă\" coroniță
Pe cap patrat nu se-nțelege!
Doar dacă limba cea de viță
Se află-n capete betege...

Acum în ceas de-ncremenire
Cu betejite limbi, culcate
Cuvinte curbe-n coviltire
De pe-alte rosturi adunate

Nu voi să strâmb, șucar în sensuri
Să fie limba cea din taină
Ca toți pricepe-vor si-eresuri.
De-academii purtând o haină,

Se vor făli cu zarvă-n soare
Vor împărți în anateme
Pedanți în chip și fel – Onoare!
Pe alți cu sensurile terne.

moncher nu are accent decât la feminin!
epigrama în schimb pune \"accentul\" exact unde trebuie