Sofism

Cînd cu proștii se compară
Cine face diferența?
Zic și eu, așa-ntr-o doară,
Proștii și-au luat... licența.

Aud că niște inși inepți,
Au pus la cale un protest,
Subliniind că orice test
Este făcut de cei deștepți.

Pe proștii ăștia, dragii mei,
Nu-i dificil să-i recunoști,
Fiindcă intră la idei
În clipa-n care le zici proști.

Înțelepții se avîntă
Au dorință zdobitoare
Să ajungă la izbîndă.
Proștii se pitesc de soare.

Că înțelepții mai spun glume
Chiar cu proști, nu-i un necaz,
Nenorocirea e că-n lume:
Proștii-s astăzi la macaz.

Laurențiu!

Câtă vreme sunt femei,
Trebuie să recunoști,
Că ești parte dintre cei
Azi deștepți și mâine proști.

Emil

(Unii-nțelepți se țin de glume
Și ne întreabă cam așa:
„De n-ar fi proști atâția-n lume,
Cu cine ne-am mai compara?”)
(Laurențiu Ghiță)

Ce spui tu se cam confirmă
Însă greu îi recunoști
De-i întrebi, senini, afirmă
Că toți cei din jur sunt proști.