Biografie oglindită într-un ciob de carte

cel mai obiectiv discurs e acela la persoana intai.
ideea este, ce-i drept, abstracta insa demonstratiile de incercare sunt bine definite ( \"am încercat să ocolesc muntele\", \"am încercat să-i transform fiecare bubă, într-o iertare, fiecare durere, într-o împărtășanie\" )

surprind aici o solemnitate conventionala, neasteptata si, in acelasi timp, inceputul unei concretizari (\"sunt un rămășag cu mine însumi\")

lipsa metaforelor nu rapeste din frumusetea mesajului

si l-ai castigat, Laurentiu?

uneori am senzatia ca toate mataniile noastre sunt margele de sticla.
alteori ma simt urma din urma tuturor celor care au trecut prin marea Moarta.
poate-ti sunt sora, Sisife!

cu bine,
Dana

Dragă Nichita Victoria,
uneori, lipsa metaforelor poate duce la poezii bune prin simplitatea modului de a transmite mesajul.
Mă bucur că ți-au plăcut încercările și demonstrațiile mele care, cu siguranță nu vor înceta. Doar până în vârful muntelui mai este mult, nu?

Dragă soră Florina Daniela,
cred că fiecare din noi am simțit mărgelele de sticlă răsfirate sub vârful muntelui, doar că acestea nu au aceeași culoare pentru toți. Cât despre rămășagul cu mine însumi, nu știu dacă l-am câștigat sau îl voi câștiga. Faptul că l-am făcut este deja ceva.
Cu drag,
Laurențiu