Egreta roșie

laurențiu,
îmi place intrarea și desfășurarea poemului din primele patru versuri.
poate găsești ceva de final. adică celor două versuri să le dai o altă nuanță
și poate ar fi bine să nu asociezi crocodili-nuferi- mangrove chiar dacă
consideri că e un teren propice...
ar fi păcat de idee

la băile felix (oradea) există un lac plin
cu nuferi albi. fiind din partea locului, îl vizitez mereu. e un loc în care
te poți spăla de pulberea timpului, penbtru o clipă, purificându-te...

laurențiu,
dacă consideri că părerea mea nu ajută, te rog, nu ține cont.
stările sunt stări dar nu au trăirea aceeași în fiecare...
scuze pentru intervenție

cu prietenie,
teodor dume,

Teodor, mă bucur că versurile mele ți-au stîrnit amintiri sau o emoție cît de mică.În ultimă instanță acesta este rostul poeziei și în general al artei.

În ceea ce privește observația ta, cred că o să mă gîndesc și la altă variantă pentru final.

Cu stimă,
Laurențiu

cu egreta rosie, n-am nici o problema. chiar sparge frumos liricitatea de dinainte, intriga: nu e o simpla egreta, e rosie; de ce rosie? etc. - pe mine, sonoritatea cuvantului \"egreta\" ma trimite la vesnicul alb, de pilda; si e tare frumos pt. mine sa descopar ca egreta ta e rosie.
in schimb, am o problema cu nuferii si cu plutitul... printre amintiri. cu riscul de a te supara, e un vers cliseistic si plat. versurile anterioare merita un sfarsit pe masura.
sa citim... numai de bine!

Cristina Minea,
sper că noua formă a poeziei, care se apropie mai mult de ceea ce am vrut să comunic sau am simțit la un moment dat, să șteargă senzația de lirism dulceag.

Te mai aștept