Texte în proză

Nu mi-am cunoscut niciodată părinții. Pur și simplu am fost. Și văd că sunt, încă. M-am trezit într-o dimineață în ochiul drept al unui tip cam la vreo 40 de ani. Stăteam într-o aglomerație gălbuie

Prima zi de școală. În clasă e gălăgie iar copiii se reped care mai de care să-și ocupe locurile în băncile care miros a vopsea proaspătă. Răsete și chiote de bucurie, pentru unii – regrete, pentru

Nu-mi place să merg la spital. Nimănui nu-i place, probabil. Dar dacă trebuie, trebuie. Mă sunase Cristi să-mi spună, scurt: “Guvidu a ieșit din comă. Poți să te duci.” Așa că m-am aruncat în

Dialoguri cu Ancuța ( 2 ) Acum, chiar de la început, riscam s-o dezamăgesc. Evident că nu eram în direct, nici n-aveam cum, nici n-aveam de ce. -O să fim, dar nu acum. -Când? -Te anunț eu.

Dialoguri cu Ancuța ( 1 ) Trebuia să iau un interviu cu niște țânci de grădiniță. Stabilesc întâlnirea cu directoarea pentru ora zece. Ajung pe la unu . Sunt parolist, în general, dar un amic

Pentru studenți În general, la Ciulnița se suie multă lume. Puhoi. Albi, negrii, supărați, veseli, profesori navetiști, cerșetori profesioniști, țărani autentici, țărani la figurat, infractori

UE vouă, tuturor. Cu vreo două zile înainte de scumpirea perpetuă a benzinelor ( adică un moment care poate fi oricând, chiar și acum ), îmi spune un amic: Frate, ne ducem dracului! Hai lasă-mă,

La Medgidia plouă cu ouă… Ceasul din gara Constanța arată 5.45. E răcoare fiindcă e început de martie și e mult prea de dimineață ca soarele să se gandească la noi. Se aude un fluierat destul de