Botoșel-pantofiorul singuratic

Pentru că subtitlul e \"Secretul\", o să vă spun și eu câteva secrete de care, poate, veți ține seamă. O poezie pentru copii, trebuie să îndeplinească niște calități, pentru a fi pe placul lor. Se pot spune lucruri frumoase în cuvinte puține; consider că 37 de strofe (dacă am numărat bine) e mult prea mult pentru un copil. Mi-o și imaginez pe fiică-mea rozându-și unghiile pe la strofa a douăzecea. Apoi, o poezie pentru copii trebuie să spună ceva interesat, care să le capteze atenția. Și nu în ultimul rând, să aibă o morală, o povață.
Referitor la construcție, ar fi multe de spus. Începeți cu rimă împerecheată, apoi alternați cu rimă încrucișată. Uneori rima lipsește (exemplu: sticlă - țiplă). Versurile nu au acelați număr de picioare, care, chiar și încălțate în botoșei, tot fac un zgomot neplăcut urechii.

De altfel, Botoșel ar putea deveni un personaj simpatic, dacă ar avea o peripeție în câteva strofe (5, 6, în niciun caz 37!). Succes!

Cu bune intenții,
Vali Slavu

Multumesc frumos. Lungimea textului vine din faptul ca, ideea initiala era de a fi o carte ilustrata, deci cele 37 de strofe urmau sa fie...toata cartea. Am receptionat criticile. Voi reveni cu o postare/incercare de proza sf...tot pentru copii si abia astept reactii. Mersi inca o data.

Am citit poezia și m-am amuzat!
Ideea e bună și ar putea ieși ceva interesant din ea, dar nu a fost lucrată suficient. Așadar subscriu la opinia lui Vali Slavu.
Chiar dacă este material pentru o cărticică, trebuie aruncat tot balastul din text, astfel încât copilul să nu se plictisească. Și rimele trebuie șlefuite foarte bine, și ritmul și cadența.
După un timp sunt sigură că veți putea vedea toate neajunsurile textului.
Botoșel e foarte drăguț. Ajutați-l să strălucească!

tincuța