Lectie de viata

Motto : \"Oameni si caini... Voi astia ar trebui sa mergeti in 4 labe. Dar jignim bietele animale...\" Inca una. Nu prima. Nu ultima... Insuficiente spirituale ce mesteca flamande dintr-un suflet parca prea obosit sa se mai zbata, zambete perfide zugravite programat si sustinut de oameni cu multiple personalitati sau de personalitati in care nu se regasesc oameni... Rautate in stare pura, nejustificata, nerecunoscuta.Lasitate cat cuprinde si chiar si putin peste, greseli de interpretare a unor semne, de redactare a ideilor ce concretizeaza sentimente, absenta bunului-simt si a valorilor atat de predicate, insa niciodata aplicate... Respectate. Oameni saraciti de sentimente, goliti de legile moralului si ale umanului si trista lor tentativa de a suplinii absenta acestora prin razvratiri de duzina... Tabloul degradat ca metalul de umezeala, al discrepantelor intre ceea ce incearca multi sa para si ceea ce sunt de fapt... Momente in care dezamagirea produsa de astfel de transformari atinge cotele dezgustului si Marele Premiu pentru care desi nu te-ai luptat, l-ai primit cu varf si indesat: Indiferenta. Meritat.Castigat. Imaginea ta intrata in descompunere,prabusirea piedestalului pe care te suisem, pe care te-ai catarat, de unde ti se parea ca lumea intreaga iti apartine. Singuratatea din final drept Premiu de Consolare,ca sa aline suferinta nascuta din amintirile cand purtai tu laurii pe cap... Si Micul meu Ramas Bun, poate nesemnificativ, poate iritant. Poate ignorat. Insa simtit. O necunoscuta tie, Laura