Intotdeauna mi-am dus luptele în cuvinte. Mi-am personalizat iubirile și mi-am imortalizat greșelile, mi-am colorat realitățile și-am măzgălit caricaturi de speranță…
Le-am scris oamenilor pe
Astazi am decis… Sa pun punct. Fara sa o iau de la capat(cu alineat)si fara sa-mi alunece mana intr-un soi de virgula dedesubtul lui, ca sa las o oarecare portita unei posibile prelungiri a
Astazi \"my evil half” s-a trezit mai devreme si a lasat-o pe mica “optimista” sa doarma mai mult, netulburata, pentru ca visele ei sa-i alimenteze delirul…
-“Arati ca dracu” m-a apostrofat
Te urasc pentru ca ma faci sa sufar, pentru ca micile tale greseli conteaza prea mult pentru mine, pentru ca te prefaci ca-ti pasa, pentru ca te joci cu sentimentele mele, pentru ca
Motto: Tacerea lasa adesea drum liber imaginatiei... Iar asta nu e intotdeauna de bine...
Urasc pozele atunci cand iti alina dorul de mine… Le urasc pentru ca ma poti privii
In fiecare zi alerg. Pe acelasi drum presarat cu indicatoare catre celebrul „mai bine”, catre diminetile in care sa ma trezesc respirand lenesa aerul parfumat cu fericire, catre serile cu
Motto : \"Oameni si caini... Voi astia ar trebui sa mergeti in 4 labe. Dar jignim bietele animale...\"
Inca una. Nu prima. Nu ultima... Insuficiente spirituale ce mesteca flamande
LD