Poezie
moartea e patroană de fabrică
1 min lectură·
Mediu
dimineața se târâie printre resturi de lună
troleul răscolește viscerele orașului pustiu
greutatea pleoapelor
pământul
cimitirul fabrică de putrezire
arapi ciocli deschid spații adânci
de jos aroma fetidă
se insinuează ca un semn de carte
niciun parfum nu o poate acoperi nici crizantemele
azi miros a mort
nimic din amintirea vieții nu tulbură
zidul acesta
moartea e patroană de fabrică
morții nu comentează putrezesc mai lent mai repede
în jur natura pleznește încet ca focul în vatră
patroana rupe crengi
să întrețină putreziciunea vie
042644
0

Insinuezi că "aroma fetidă" nu poate fi acoperită de parfumul crizantemelor, ca și când acestea ar fi reușit acest miracol în alte dăți...greu de tot, chiar imposibil.
Nu, nu-mi place. Nu-mi place că forțează imagini, că supralicitează și că, de fapt transmite un fapt banal: că moartea e stăpână în cimitire. Cine altcineva să fi fost?