Poezie
în aura timpului
1 min lectură·
Mediu
în aura timpului meu revăd
umbre anonime în al lor prezent.
sufletul, adormit odinioară,
revine pulsând la viață.
e plin de amintiri.
le derulez cu o mișcare a mâinii prin fața ochilor.
de sus cerșesc mai multă lumină pentru a pipăi
zâmbetul și sărutul.
în palma-mi arată de plugul destinului
amintirile alese plesnesc zgomotos împroșcând lumină.
iradiere suavă pe firele-mi de păr, ieri devine azi.
primesc binecuvântarea tatălui,
mângâi chipurile pruncilor văzute întâia oară,
ființe din alb, chipuri încruntate.
ajung în târziu.
ora la bătrânețe se pregătește să moară.
ți-ai pierdut copilăria, oră nefericită,
ai uitat să te mai joci.
mi-e dor de tine plictisitoare,
interminabilă,
deșirată
între paginile unei cărți
023.194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Danaila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Danaila. “în aura timpului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-danaila/poezie/13982742/in-aura-timpuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DVDVDragoș Vișan✓Între timp m-am edificat. Este vorba de-un discurs proteic, atent la detaliile fiecărui eveniment decisiv din viață. Iubirea e cu adevărat una axată pe devenirea pesoanei feminine, nicidecum pe hedonism. Îmi place evocarea propriilor etape ale vieții la timpul prezent, cu o liniștire dobândită aproape la modul isihast.
0
LDai sesizat bine liniștea dată de resemnare. e și timpul o ființă. moare odată cu noi.
0