Poezie
stare
1 min lectură·
Mediu
podul cu picioarele sfărâmate între ieri și azi
treceau camioane suflete grele în vuiet
alergam între bine și rău la piept țin pietre
nimeni cine sunt nu va afla
soare isteric sufletul sfârâie omletă
morgenstimmung
gâzele survolează înaltul fierbinte aripile să mă cuprindă
curenții de aer vântul răscoală mă poartă spre dincolo
iarba miroase a putred de latrină
singură între bine la mijloc de rău
celule amenință anarhie
mă scutur de pietre de aer de lumină
tot mai aproape e țărmul
alunec pe tobogan
în față pământ deschis
în spate negri bulgări
001590
0