Poezie

Oare poezia e ficțiune?

1 min lectură·7 mai 2011

Mediu

E atât timp în cuvântul copilărie...

o veșnicie parcă a trecut de atunci

de când am descoperit roata și spița

cu care am călătorit

pe aripile unui pescăruș

de Dunăre.

Sunt atâtea gesturi în cuvântul iubire...

de balet, de scrimă, de război

respirații interioare pe care

le resimt încă după ce ai plecat

pe aripile unei păsări

necunoscute.

Cam așa ar trebui să filozofeze

într-o poezie un poet

despre timpul ireversibil,

iubirea neîmpărtășită,

ajutându-se de motivul păsării pasăre

cunoscută mai mult sau mai puțin.

ce să mai spunem despre

punctele de suspensie care

marchează (ecce verbul!)

pauză