Laura Cozma

Dear Cliv :-),
Pe cuvant ca data viitoare cand ajung la palat,am sa ma pun sa numar ferestrele (hihi, cine o sa ma vada o sa si rada cu pofta de mine).Sper ca nu ai glumit,pentru ca am incredere in oameni, pana la naivitate :-).

Nu stiu exact care este rockul baroc,dar muzica suava care se auzea cand ma priveai in fereastra,era oare Primavara lui Vivaldi? Sau Muzica Apelor a lui Handel? Sau Toccata si fuga in Re-minor a lui Bach,cantata poate la orga catedralei catolice?

Oricare ar fi sot, un lucru e sigur: zilele astea chipul o sa mi se oglindeasca in fereastra 22!

\"dar paginile nu-s lumina
unele plang, alte suspina.
dar cand lumina se iveste,
floare de-april incepe-a creste\"

Multumesc mult Cipri de semnul lasat. :-)...
Cat priveste obiectiile tale, cuvantul nas nu am de gand sa il scgimb. si asta pentru ca imi place. Asa cum imi place sa pup si sa fiu pupata pe nasuc (ce ma faci sa spun:-P).
Iar gat, mi s-a zis ieri de un prieten ca are si alte conotatii. si cred ca le-am simtit si eu scriind poezia, dar vezi, tu, chiar sunt persoana care se inlantuie de gatul iubitului ca o liana . Ma caracaterizeaza .;-) si pentru mine sinceritatea e foarte importanta in poezie. Dar totusi, ma mai gandesc. Poate schimb mai tarziu. Multumesc inca o data!

;-)... Te mai astept cliv. Uite ca m-ai facut sa zambesc. Sa-ti zic ceva. In fiecare an, pe 5 aprilie, de ziua mea, am obiceiul de a trece printre randurile de magnolii, sub privirea leilor de bronz si a cladirii baroce, cu 365 de camere... Anul asta am ratta plimbarea, dar m-am odihnit in ferestrele orelor pe banca din campusul Universitatii, tot sub zambetul florilor roz de magnolii.

Cu drag,
Laura Zambind

Valeriu, asa este in ce priveste sensibilitatea mea (profa din roamana imi zicea in liceu ca am o sensibilitate iesita din comun). Dovada, uite, e chiar reactia la comentariu lui Lucian.

Repet, daca ar fi citit comentariile mele de azi ar fi inteles. Dar nu e nevoie, pentru ca titlul priveste o singura persoana. Cea careia poezia ii este dedicata.

Si Lucian, am umor si sunt o fire deschisa. Dar nu vreau sa explic de ce nu am gustat ironia. Oricum, imi pare rau ca poezia mea te indeamna la vulgaritate. Mea culpa. E foarte important titlul poeziei, in ciuda conotatiilor sale.

Imi cer scuze daca am gresit cu ceva si va mai astept pe amadoi.

Cu drag,
un balaur intristat

Nu e nici o lipsa de legatura. Daca ai fi urmarit comentariile de azi, ai fi inteles. si nu e scula, ci e cula. Sau poate ca tu uzitezi numai expresii vulgare. Nici o problema. Si eu am aflat de cula dintr-un basm, cand zmeul a furat soarele si luna si Fat-Frumos le-a eliberat... Sau poate ca tu n-ai citit in copilarie basme. Ca eu da.

Cu drag si cu intelegere (si eu sunt uneori impulsiva, stiu cum e),

Balaura

Sunt curioasa daca ai gasit-o pe Sofia... Jocul ideilor, e jocul ielelor.. Iti fura, poate fulgurant, mintile.. Cautarea merita, chiar daca uneori ti se arata doar un rat, totul parand un miraj.Idee nu trup... sofia asta , frumoasa femeie trebuie sa fie...

Imi place poezia asta din toate punctele de vedere: si forma si fondul.:-)

Cu drag,
o platonica..(ha!)

Frumoasa boala! Si nobila.. O poezie care m-a facut sa vibrez! Merita sa mai intru pe site-ul asta! :-) O sa te mai citesc, Bogdanel!

cu drag!

mi-ai zis ceva,
era pe la 2 noaptea,
cand cucul era si el adormit,
cand incercam sa imi scot cuiele
cu patentul tau de
meserias iscusit
din pervazul unei ferestre
uitata de cititori,

cand mai desenam
deviantarturi,
cu incarnari
de biological explained,
darkshinnes
si digital bath-uri.

da , trebuia sa ramai nespus
caci am si uitat
te-iubescul,
arabescul
desuet,

ai ascultat de alex:
numai poezia pastreaza consistenta nespusului,
cand se imbraca in cuvinte
aplatizate
(cum sunt ale mele)...

am sa plec putin la plimbare
sa imi gasesc linistea.
am sa locuiesc pe alta planeta ,
unde cuvintele nu dor,
se numeste filosfie,
nu poezie!

cu bine, Ionuke!

poate domnul Dan o stie:
cand se spunde pofta-aleasa
completarea ce urmeaza:
pe-unde intra si sa iasa!!!

hmmm.. pervers ionutul.. copasa din mana ei era a ta? si a taiat-o cu lama ca sa te elibereze de culori(le unui orgasm?).. haha poate ca sunt eu perversa, sau poate ti-am ghicit gandul.. mi-a placut faza cu lama si coapsa!

la mai mare, ionuke!!!

hm.. cat de curioasa eram.. mai ales de legat de relatiie anticrist-internet.. ieri m-am speriat\" internetul e ca o camera in care vorbesc mii de oameni\", care te pot influenta cu gandurile, conceptiile lor. si tu nu cunosti identitatea lor, ce se ascunde in spatele unui nume ( poate un psihopat, un criminat, un secatant, poate fi orice), nu stii nici ce urmareste. sunt fragila si influentabila( desi nu vreau sa cred asta). si totusi, daca e asa , nu sunt singura. ai nevoie de maini fonoizolatoare, sa poti sa stavilesti valul de soapte, de ispite, de sugestii. trebuie sa ai maini puternice...

ce o mai fi cu internetul asta?

Eco,pacat ca ti-am citit numai Pendulul.. ne mai intalnim noi. apetirul mi-a fost deschis!

macalacatesc Mihai!

pfooai! si de ce sa nu vorbesti despre Dumnezeu in poezie? eu cred voua nu va place voua nu faptul ca El e luat in serios,ci faptul ca nu e folosit in bataie de joc ca in alte poezii, ca nu e e un dumnezeu morbid,apatic, sau slugarnic, ci unul luminos, cald , bland.. vi se par smiorcaieli (am intalnit azi in poezia unei fete cuvantul asta si cred ca aveti aceeasi parere despre textele scrise cu liniste, cu blandete, cu o anumita seninatate al carei scop probabil ca nu il puteti patrunde...) nu vreau sa ma rafuiesc cu nimeni, dar cred a ati pierdut semnificatia lui Dumnezeu. cred ca multi nu se pot apropia de El tocmai pentru ca il vad departe intr-un cer instelat, innourat, cum o fi fiind. Dumnezeu e maret si mintea omeneasca nu il poate concepe. singurul mod in care il poti apropia e sa il umanizezi, sa il chemi in pat langa tine, sa te-ntinzi la povesti cu El.. eu nu pot inca asta, dar cel mai induiosator lucru care mi s-a spus despre El a fost ca \" Dumnezeu poate fi si Tati tau.\" eu vreau un Tati pe care nu l-am avut cu adevarat.

Pentru oricine poate fi. Nu-l mai manjiti pe Dumenezeu cu noroi pentru ca nu puteti sa vi-L apropiati...

Zambesc... E buna reteta, doar o singura obiectie: nu caligrafia conteaza cu adevarat(hihi.. zic asta poate si pentru ca am un scris indescifrabil (si stiu ca al tau e ordonat si frumos)), ci semnificatia semnelor scrijelite pe scoarta... :-)

taxa-ar trebui sa fie,
pe minciuna, pe hotie..
sunt parsivi si sunt vicleni,
dar prosti nu. eu asta cred!

domnule, tu te inseli,
ce ne-am face fara haz,
fara clovni, alienati,
fara prosti si retardati?

hehhee!!!!! Deci n-am dat gres.. Incepeau sa ma treca sudori ca n-am dezlegat o ghicitoare al carei raspuns mi se pare evident:-P. Si totusi ma gandesc ca Alexandru o fi glumit cand o fi spus banul ( daca e asa, sper ca data viitoare sa scrie in dreptul comentariului-glumesc.. nu de alta, dar sunt credula rau, si risc sa ma fac de ras.. :-PPPP)

“Doua culori ce nu s-au vazut niciodata” “, cum zicea Stanescu, amestecandu-se, ciocnindu-se confundandu-se... Doar ca la tine e “Electrical Storm”(poate stii, melodia lui U2), reactii chimice, descarcari electrice, impreunari de protoni si electroni..

Furtuna se termina.. Urmeaza linistea si “după aceea totul era din ce în ce mai departe”, „toate conexiunile căzuseră”... Imaginea vizuala cea mai frumoasa din poezia asta, dupa parerea mea, e cea a cablurilor care „sasaie”, cablurile distruse de fulgerele din timpul furtunii, cablurile prin care trecea o energie, o viata, cablurile, legaturile, intersectia si punctul de comunicare cu Ea.. Cablurile, un fel de vene, de organe prin care trece sange, si care, odata rupte , cunosc durerea , instarinarea, tanjind dupa starea anterioara, cea in care functionau, cea in care erau folositore, transmisibile de viata.. Dumnezeu ne-a dat viata pentru a procrea.. Foarte frumos! Una dintre cele mai frumoase imagini pe care le-am vazut.. Cabluri sasind dupa o furtuna de dragoste...

Si tot ce urmeaza dupa aceasta strofa e o revelare a sentimentului de straniu, o alienare fata de propriul trup, de propria existenta.. Carnea „tare”, incoltita de muguri e un fel de a spune- carne care moare, care se stinge, si care totusi, in urma actului iubirii e datatoare de viata, de vlastar, de mugur, de tinetete..

Buze-ace de siguranta, plastic-degete, intestine-baloane muticolore, trupul ti se pare artificial ”dupa”, nimic nu e ca inainte, ca in timpul actului..

Si in legatura cu „degete” , cand erai intrebat de ce ai folosit cuvantul asta, mie mi se pare potrivit: degete –bucatarie( te gandesti la mancare, mai ales ca mai sus vorbeai despre pantec). Si tocmai pentru ca ai folosit cuvantul asta e mai socanta aparitia cuvantului sperma.. Doar atunci am inteles pe deplin poezia. Caci inainte de cuvantul asta toata asocierea organic –anorganic te facea sa te intrebi despre ce o fi fiind vorba, chiar daca inainte lavinia isi ridica fusta.. Parca o vad, cu aripile ei,iar pe tine pe melancolic.

Si totusi, cred ca poti iubi mai mult cu degetele decat cu organele, chiar decat cu buzele.. Si inca mai putin, poti face dragoste doar cu sufletul, si mugurii, viata, tot sa iasa din carne.. Doar locul e diferit si forma deasemenea...

Curatul si recele se astern peste doua singuratati.. un poet cu lavinia lui..  :-)

vreau sa te sarut!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

pentru emotie, pentru ca meriti sa fii sarutat!!!:-D

si ince ceva: nu esti gol.. ti se pare... poate singur, dar nici singur: ti se pare.. si dac totusi nu iti se pare, nu uita ca in liniste si singurate te intalnesti cu tine insuti.. daca intalnirea e neplacuta, s-ar putea sa te inseli si sa fii gol.. si totusi, exagerezi, ca orice poet...
esti plin... poate si putin dezorientat, poate si \" sensitive\"... prea \"sensitive\"... nu te compatimesc! dimpotriva :-P

Stiu raspunsul, desi ghicitoarea nu e clar formulata.. :-P.. E demonstrabila.. 21 de grame la moartea omului.. nici mi mult, nici mai putin.. si nu creat, ci revelat de filosofi.. Poetii intuiesc adevarul.. Asta e ceea ce da valoare poeziei.. Desi cunoasterea e deasupra opiniei.. De aceea iubesc filosofia.. :-)

poate ca toata viata noastra e o continua polemizare cu eternitatea.. Sau , mai bine zis, asa ajungem la eternitate , cautand-o, jinduind la atingerea ei.. Dar daca e ca si in cazull de fata ,energic, e si poiblitatea de a o gasi.. foarte bine surprinsa, socratic si buddhist, conditia spre etrnitate , cunosterea de sine.foarte profunda si filosofica poezie.. Imi place!