Poezie
Ici – ’colo
1 min lectură·
Mediu
Ici – ’colo
Nesiguranță și tăcere.
Prea multe semne de mizerie…
Doar un suspin se-aude-n șoaptă
Când ploaia stă, urmând apoi din nou să cadă.
Se spală chipuri, trupuri goale
Din multele mii de popoare
Dar cugetul? Rămâne tare.
Căci doar a fi pe-acest pământ
E un păcat.
Fiecare poate trăi cu-adevărat.
Străin într-o lume stinsă,
Fiecare își are sacrul
În propria-și tristețe aprinsă.
Privesc depărtarea,
Privesc înainte.
Continui chemarea,
Mă doare uitarea...
Nicicând nu am să mai rostesc că pot;
Doar am să te iubesc.
Și-atunci când luna va fi plină,
Și când se va iubi pe cer cu-o stea divină,
Voi dezminți, în marea mea nerușinare,
Tot ceea ce acum simt că mă doare.
002.250
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- laura catana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
laura catana. “Ici – ’colo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-catana/poezie/1738914/ici-coloComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.