LALaura Aprodu
Verificat@laura-aprodu
Bucuresti
„si am tusit incet si-am zis pardon”
Jurnalist într-un mediu ciudat. Ciudată într-un mediu la fel de ciudat. Prozaică, indignată, detașată pe http://stiriledeieri.blogspot.com/
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
oricum, între moarte și viață zace, de fapt, restul. adică, totul. acel [+/-] timp în care de fapt ne petrecem. și departe, și aproape, și implicat, și contemplativ. trăiri aproape muzicale. nu o mai rări cu țigările, dincolo de fumul lor poate că nu e nimic... :)
Pe textul:
„alt poem în pantaloni scurți" de florin bratu
0 suflu
Contextvaleria, normal este nu să critici ca să te afli în treabă, mai ales că se presupune că îți dai cu părerea în pagina unui text de autor. cu alte cuvinte, opinii de tipul \"vai, da\' ce frumos scrii!\" sau, dimpotrivă \"uă! ce porcărie!\" își au locul numai dacă sînt asezonate binișor cu argumente și, eventual, dacă nu aduce a infatuare, chiar sfaturi.
Pe textul:
„nimic despre iubire" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextdaca asta e parerea ta despre cum trebuie exprimata o stare, e ok, dar nu o mai incadra la poezie, ci la personale. in felul asta, nimeni nu mai poate avea pretentii de ordin estetic sau literar. in rest, numai de bine, tristetea si durerea sint sentimente general umane. poezia, insa, nu.
Pe textul:
„Nu vom mai ști" de Valeria Pintea
0 suflu
Contextte regăsesc în pagina mea cu bucurie!
promit să le citesc diseară. îți mulțumesc de sugestie. maria banuș este una din preferatele mele, deși, în ultima vreme mă rușinez zilnic în fața versurilor lui tomozei. :)
noroc că, vorba mea..., moleculele noastre uită.
promit să le citesc diseară. îți mulțumesc de sugestie. maria banuș este una din preferatele mele, deși, în ultima vreme mă rușinez zilnic în fața versurilor lui tomozei. :)
noroc că, vorba mea..., moleculele noastre uită.
Pe textul:
„nimic despre iubire" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextcu regret îți spun că suferința reală nu duce neapărat la calitate literară. cu alte cuvinte, cred că a durut, dar produsul final e ușor pierdut din terenul calitativ. rimele, de exemplu, sînt mai mult decît facile (mine-tine, ceri-ieri, greu-meu), ai zice că mai lipsea doar mare-soare ca tabloul să fie complet. în plus, mi se pare că erau suficiente prima și ultima strofă, restul e redundant și superflu. cu alte cuvinte, eu aș mai încerca să revin asupra textului (nu asupra stării!) și l-aș cizela, că loc e, slava Domnului! succes!
Pe textul:
„Nu vom mai ști" de Valeria Pintea
0 suflu
Contextoana, metroul a devenit la un moment dat locul in care am citit cele mai frumoase carti, cu toate astea, poezia de mai sus reda acea stare dintre lumi, o stare ce ajunge sa ii fie lehamite de sine, de prea multi straini, de lipsa de perspectiva, de tunel dincolo de care nu vezi, ramine sa iti imaginezi ce e deasupra.
Pe textul:
„bucurești dimineața" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextcorneliu, într-adevăr, între cele două limite, alunecăm prin tunel. nu plîng, îmi aduc aminte să mă iau acasă, dar îmi citesc o poveste în care nu cred. cu toate astea, mi-o citesc... undeva lucrurile, la final, adorm. uiți miciuna unei zile...
Pe textul:
„bucurești dimineața" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextcristina, îți mulțumesc de apreciere. adevărul că și mie tot versul ăsta imi place cel mai mult. probabil că e într-un fel, plasat central, pentru că, pînă la urmă, totul se învîrte în jurul acestui mers prin beznă într-o direcție numai superficial știută. de aici și \"dezacordată\".
mă bucur din viscere cînd trece cineva și rezonează. căci ăsta este pînă la coadă scopul final al poeziei, nu?
mă bucur din viscere cînd trece cineva și rezonează. căci ăsta este pînă la coadă scopul final al poeziei, nu?
Pe textul:
„bucurești dimineața" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextîți mulțumesc de citire și semn scris în subtext. să o ia, dară, organizat.
într-adevăr, banana, acest tovarăș de drum la care în copilărie, cei care nu sînt prea tineri, doar visam...
\"ca ridurile\" chiar s-a vrut ușor echivoc, ca ridurile orice, și străzile, ca și suprafața noastră.
îmi pare rău că finalu poeziei ți se pare slab, mie, dimpotrivă, mi se pare că îmbracă exact sentimentul de derizoriu și inutil pe care îl simțim adesea seara, după o zi urbană.
cît privește poezia precedentă, nu te contrazic. probabil că e slabă. o mai las să zacă prin mine o zi-două și poate pe urmă o să mi se pară și mie la fel. nu că acum aș pune-o la panoul de onoare.
într-adevăr, banana, acest tovarăș de drum la care în copilărie, cei care nu sînt prea tineri, doar visam...
\"ca ridurile\" chiar s-a vrut ușor echivoc, ca ridurile orice, și străzile, ca și suprafața noastră.
îmi pare rău că finalu poeziei ți se pare slab, mie, dimpotrivă, mi se pare că îmbracă exact sentimentul de derizoriu și inutil pe care îl simțim adesea seara, după o zi urbană.
cît privește poezia precedentă, nu te contrazic. probabil că e slabă. o mai las să zacă prin mine o zi-două și poate pe urmă o să mi se pară și mie la fel. nu că acum aș pune-o la panoul de onoare.
Pe textul:
„bucurești dimineața" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextaș vrea să-i beau, mi-e sete.
nu am citit prea multe din pagina ta, dar pot spune că proza se scaldă (că tot sîntem într-o zonă acvatică a ochilor) într-un cinism plin de auto-ironie bine dozată, ăn schimb în poezie apare o visare ușor tristă, ușor a lehamite de prea mult profund.
nu am citit prea multe din pagina ta, dar pot spune că proza se scaldă (că tot sîntem într-o zonă acvatică a ochilor) într-un cinism plin de auto-ironie bine dozată, ăn schimb în poezie apare o visare ușor tristă, ușor a lehamite de prea mult profund.
Pe textul:
„High Love" de B.S.
0 suflu
Contextîn virtutea dreptului neconstituțional, zic și yo că da, domnule, mi-am aruncat și eu un ochi sub fusta versurilor tale... că tot zicea cineva că miroase a voyerism. poate că da, dar știm cu toții că după plajă totul e ușor legănat, adică neclar, ca atare, cu o putere mai mare de a ne înfierbînta imaginația. văzut - plăcut.
Pe textul:
„neplăcut, mult (prea) scurt" de iulian cimpoeșu
0 suflu
Contextmda..., iete așa o caragieleană înveselire... la colțul rușinii ar trebui să stăm toți măcar un ceas pe zi chiar și numai pentru că permitem texte de o natură (să-i zic pe nume?) îndoielnică. cred că uneori, cînd ne mănîncă la penel, ar trebui să facem un duș rece. am auzit că în anumite situații potolește.
Pe textul:
„Mici dialoguri cu poeti .( 1 )" de B.S.
0 suflu
Contextstrofa a treia mi se pare cea mai reușită. imagistic și stilistic. cu toții simțim uneori nevoia de a ne cuibări, de a ne feri aripile de ceară ajunse prea aproape de soare. reacția mea e ușor cam lirică, prea puțin cu spirit critic, dar pînă la urmă, nu pentru asta există poezia?
Pe textul:
„Vid în lumină" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextașa a și fost, apăsat, greu, venind din interior, de dincolo de poetic sau liric.
Pe textul:
„la vama veche" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextmulte au mai zis mulți, las și eu un semn. la granița între o proză modernă spre cinic și poezie ermetică la nivel de trăire. sau m-oi fi tîmpit eu...
Pe textul:
„pește pe televizor" de Dana Stanescu
0 suflu
Contextfără muzică, într-adevăr, cum bine zici, mai ales cea a sferelor ,lispește pentru că dincolo de toate lucrurile se tărăsc grele sufletele. craniile rămînd singurele la vedere, restul, vorba ta, întemnițat.
Pe textul:
„la vama veche" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextflorin, tare bine mai spui. am adaugat a-ul lipsa. il omisesem. al doilea vers cel cu intie iubiri, asa s-a vrut, arhaic. uneori asa simt, parca fac parte dintr-o lume apusa. asa ... nici inauntru, nici un afara mea, sau prea inauntru si prea in afara.
ma bucur ca simti la fel pe alocuri. mai treci pe la mine.
ma bucur ca simti la fel pe alocuri. mai treci pe la mine.
Pe textul:
„n-am visat niciodată de-ajuns" de Laura Aprodu
0 suflu
Contextdupă toate calculele matematice
un an lumină se se termină undeva
la o distanță infinită în afara mea
iată versurile care m-au incitat să scriu în subtext.
și mai iată:
de la impozantul meu picior stâng
chestie sentimentală
corolar imediat al inerției
de mult nu am mai citit poezie care să nu fie scrisă de clasici...
un an lumină se se termină undeva
la o distanță infinită în afara mea
iată versurile care m-au incitat să scriu în subtext.
și mai iată:
de la impozantul meu picior stâng
chestie sentimentală
corolar imediat al inerției
de mult nu am mai citit poezie care să nu fie scrisă de clasici...
Pe textul:
„poemă cu univers și degetul mare" de florin bratu
0 suflu
Context\"dar îmi place să simt sub degete sentimentele în ediție princeps cu toată finețea lor de diamant \" - am reținut, mi-a plăcut... ideea în sine e reușită!
Pe textul:
„Index" de Vasile Mihai
Recomandat0 suflu
Contextкайф, cum s-ar zice... mai ales tușa groasă dar subtilă a imaginilor. e ca și cum ai fi scris direct din tub...
Pe textul:
„chișinău cu sufletul la gură" de Florin Hălălău
Recomandat0 suflu
Context