Poezie
n-am visat niciodată de-ajuns
1 min lectură·
Mediu
ploaia zgîrie fumul
ce-a fost odată frunze de paltin
toamna aceasta inorogii nu vor pleca
s-au împotmolit în însingurarea aceasta a mea
se logodesc întîie iubiri
pe-ale malului trestii subțiri
leagănă indecisele vise în stea
piruete săltînd coregrafic peste patima mea
ierbile pasărea scald
pe cochiliile-solnițe soarele alb
curg melcii îmbătați cu lacrima
ce-a căzut peste visarea aceasta a mea
suflet irod nu sînt de-aici
mistică plutirea aceasta fără de aripi
sînt mereu fără tîlc altundeva
cînd prea adînc cînd prea departe
atît de departe-n afara mea
022.539
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laura Aprodu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Laura Aprodu. “n-am visat niciodată de-ajuns.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-aprodu/poezie/128269/n-am-visat-niciodata-de-ajunsComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAflorin, tare bine mai spui. am adaugat a-ul lipsa. il omisesem. al doilea vers cel cu intie iubiri, asa s-a vrut, arhaic. uneori asa simt, parca fac parte dintr-o lume apusa. asa ... nici inauntru, nici un afara mea, sau prea inauntru si prea in afara.
ma bucur ca simti la fel pe alocuri. mai treci pe la mine.
ma bucur ca simti la fel pe alocuri. mai treci pe la mine.
0
cat despre poezie.... place mult. cred ca si eu am idei similare pe alocuri si ma bucur sa le regasesc atat de frumos redate aici. un stil bine definit, as zice.
remarc pentru frumusetea sa, atat stilistica, cat si emotionala, finalul, fara ca restul sa nu ma incante.
imi pare bine sa te descopar pe aici.