Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

*** (31)

în doi

1 min lectură·
Mediu
prin mîinile noastre înlănțuite în linii baroce
cu buzele aproape lipite de șoapte de seară
îl rătăceam pe-al modovar
pe marginea canapelei țigări nestinse desenau atroce
arabescuri complexe într-un bob de atom
între penumbră și-atît de dureros de clar
ne ironizam pentru că altfel prea mult
ilar în mereu celălalt ascuns nerostitul
cu nasul lipit de geamul înalt proptit cu o piatră
ațipeam și iar
nevrotic la capătul oglinzii distorsionînd visam
că nu sîntem decît o picătură de chihlimbar
cu picioare subțiri ca de ață
ne agățam în firul de praf cochetînd contre jour
răsfrînte în lupa neagră a cafelei de dimineață
unul prin altul înotau rotocoale de fum
și-n pînza înădită sub abajur
păianjeni grași ne dresau marea greață
043.286
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Laura Aprodu. “*** (31).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laura-aprodu/poezie/109749/31

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raul-hulubanRHRaul Huluban
Ti-am citit proza si eseul, dar semn nu am lasat. Aproape de mine esti cu poezia, si vin sa o fac acum. Cat de dor mi-a fost de tine (sa nu intelegi ceva gresit:). Un comentariu nu incerc asupra poeziei, ma voi bucura pentru ca te-am regasit si voi pleca in tacere cu un zambet..
0
@laura-aproduLALaura Aprodu
prezenta ta ma bucura intotdeauna. nu te nelinisti, ca nu te-as fi inteles gresit. multumesc pentru zimbet... l-am pus in glosar. il voi privi si miine
0
@adrian-grauenfelsAGadrian grauenfels
elina , oare stii ca Jerusalem se numea cindva elina capitolina? oare ai idee cite cafele am baut in cautarea sensului? citi paienjeni am admirat in pindirea perfecta a unei cine inocente? Amoldovar ne da iluzia ca traim , traim oare?
0
@laura-aproduLALaura Aprodu
trăim, adrian, doar că din cînd în cînd uităm de ce... păianjenii sînt nedreptățiți de încărcătura simbolică ce le-o atribuim. în fond ei sînt singurii care nu se plîng că-s singuri, își fac casă, își văd de treaba lor în solitudine, în locurile pe care noi, toți ceilalți le părăsim.
0