*** 31

laura,

daca spuneai in prima strofa ca tusise, ma faceai sa zambesc. dar asa mi-ai trezit sentimnte uitate, dar reinviate de poezia ta mi-am adus aminte de multe... remarc primele doua versuri. puternice ca traite, ca imagine sunt fara cusur, poate si simbolice :)

toate cele frumoase, laura :)

raul.

,,ea plînge cu plîns\"? - tautologie. noi stim ca poetii vor sa fie interesanti prin asemenea combinatii redundante si sa li se ierte orice, ca sunt poeti, dar daca erai geniala, poate iertam. si totusi, daca erai geniala, nu faceai o asemenea combinatie. hai sa respectam totusi niste reguli semantice, ce zici? chiar daca suntem-hai sa spunem si ne jucam un pic cu semantemele-,,poeti\"!

tautologie or ba, asa s-a vrut. cu alte cuvinte, tautologia in cazul asta nu se refera, in ceea ce ma priveste, la o greseala prin repetarea inutila a aceleiasi idei, ci la identitatea celor doi termeni. si nici macar nu am am facut-o intru tautofonie, ci pentru subliniere. asadar, ea plinge cu plins e o repetitie voita, undeva intre simbolica si aliteratie. daca nu iti place, imi pare rau. ciudat este ca exact versul asta a placut altora.

multumesc de apreciere. este intr-adevar o poezie bazata pe o nostalgie nedefinita, dar acuta la momentul respectiv. pe raluca, de exemplu, a deranjat-o repetitia plinge si plins, de unde deduc ca imaginea simbolica nu ajunge la oricine si se poate impiedica de forma de la suprafata. interesant mi se pare tocmai faptul ca tie ti-a placut ceea ce ei i-a displacut profund. asta-i viata.