Lacatus Loredana

M-ati incurajat mult :) . Pentru mine e o poezie a trecerii prin experientele altora sau a \"contemplarii\" sa zicem a experientelor proprii

perspectiva voit masculina e un fel de generalizare...sa zicem, genul neutru; initial, voiam sa ma refer la cautare de sine si gasire de sine(gasire numai cu ajutorul cuiva), dar apoi planurile s-au schimbat un pic: sunt persoane care \"se gasesc pe sine\" datorita poeziilor sau povestirilor pe care le citesc..pe cand autorii acelor scrieri devin un fel de gheise: ei sunt cei care vad adevarata fata a lucrurilor, sa zicem, si sunt cei care nu se pot schimba

in ceea ce ma priveste, in momentul in care spun \"vene\" ma refer la biologicul din noi; eu una consider ca fiecare e un fel de robot( in sensul ca are ceva \"metalic\", inuman) combinat cu partea asta bologica; in robot se incorporeaza si notiunea de ratiune..e un fel de simbol al ratiunii, de fapt, pe cand biologicul se refera la tot ceea ce e uman; in momentul in care nu mai ai vene, iti este redusa dimensiunea umana; deci, ramai un robot, ale carui singure slabiciuni sunt, sa spunem, ca ai un surub ruginit; normal ca e mai liniste (nu am mai zis mai \"frumos\" ) cand esti un robot: poti gandi la rece, poti cantari solutiile pentru diferite probleme, nu ai dileme sentimentale; intr-un cuvant, esti mai puternic fara vene

..e urarea pentru clau, ca raspuns la welcome :)
Poezia poate parea neterminata, dar uneori imi place sa las lucrurile in suspans. :)

Multumesc mult pentru aprecieri, sfat si pentru primire.