Marea
Inspumegata plange marea
Si lacrimi sunt pe maluri
Prea multe doruri au murit
Pierdute printre valuri...
Prea multe suflete ranite
Cazut-au tot prin mare
Un val dispare
Sa scuipi venin din gura ta amara
Iubire ce tu-n ura te-ai schimbat,
Nu m-am temut de tine niciodata
Dar la final mereu doar lacrimi ne-ai lasat.
E asa usor ca sa te schimbi
Si sa renunti la
Cand si stelele si luna parca incep a prinde glas
Pe un mal uitat al marii intr-o seara ca de basm
Langa niste stanci batrane, invelite-n iarba deasa
Doi pescari stateau de vorba ametiti de-a
De nu intelegi ce ai de pierdut
Cand te separi de lume,
Tu-n drumul vietii te-ai oprit de mult
Si viata te rapune.
De nu intelegi in timp iubirea
Dulceata mierii de salcam
Tu ai trait degeaba
In padurea intunecata, unde plang carari si lacuri
Unde iarba este deasa, si te sperii de-ale ei glasuri
Pe un deal, pe niste pietre,negre mari scluptate-n vant
Un castel fara-de ferestre se
La marginea satului parintilor mei
Lang-o padure de lume uitata
O batranica locuieste intr-o casa de lemn
O batranica bolnava.
Si toti satenii o ocolesc
Si nimeni nu o mai baga in
Ce mult am vrea sa stim si acum
Ce-i dincolo de moarte
Aflam cu totii, insa dupa un timp nebun
Cand ne sfarsim in soapte
Ne amagim ca-i viata dupa moarte
Vorbim de liniste, de rai si foc de
Ca un dusman ce striga-n noapte
El pe copaci de frunze ii dezgoleste,
Al noptii vant ce acum goneste
Frunze uscate de pe drum.
Si-n asta toamna ruginie
Cand totul e pe moarte
Al noptii vant
