Sa scuipi venin din gura ta amara
Iubire ce tu-n ura te-ai schimbat,
Nu m-am temut de tine niciodata
Dar la final mereu doar lacrimi ne-ai lasat.
E asa usor ca sa te schimbi
Si sa renunti la
Ce mult am vrea sa stim si acum
Ce-i dincolo de moarte
Aflam cu totii, insa dupa un timp nebun
Cand ne sfarsim in soapte
Ne amagim ca-i viata dupa moarte
Vorbim de liniste, de rai si foc de
In padurea intunecata, unde plang carari si lacuri
Unde iarba este deasa, si te sperii de-ale ei glasuri
Pe un deal, pe niste pietre,negre mari scluptate-n vant
Un castel fara-de ferestre se
La marginea satului parintilor mei
Lang-o padure de lume uitata
O batranica locuieste intr-o casa de lemn
O batranica bolnava.
Si toti satenii o ocolesc
Si nimeni nu o mai baga in
De nu intelegi ce ai de pierdut
Cand te separi de lume,
Tu-n drumul vietii te-ai oprit de mult
Si viata te rapune.
De nu intelegi in timp iubirea
Dulceata mierii de salcam
Tu ai trait degeaba
Cand si stelele si luna parca incep a prinde glas
Pe un mal uitat al marii intr-o seara ca de basm
Langa niste stanci batrane, invelite-n iarba deasa
Doi pescari stateau de vorba ametiti de-a
Marea
Inspumegata plange marea
Si lacrimi sunt pe maluri
Prea multe doruri au murit
Pierdute printre valuri...
Prea multe suflete ranite
Cazut-au tot prin mare
Un val dispare
Ca un dusman ce striga-n noapte
El pe copaci de frunze ii dezgoleste,
Al noptii vant ce acum goneste
Frunze uscate de pe drum.
Si-n asta toamna ruginie
Cand totul e pe moarte
Al noptii vant
