Iubire
Sa scuipi venin din gura ta amara Iubire ce tu-n ura te-ai schimbat, Nu m-am temut de tine niciodata Dar la final mereu doar lacrimi ne-ai lasat. E asa usor ca sa te schimbi Si sa renunti la
Pamant
Ce mult am vrea sa stim si acum Ce-i dincolo de moarte Aflam cu totii, insa dupa un timp nebun Cand ne sfarsim in soapte Ne amagim ca-i viata dupa moarte Vorbim de liniste, de rai si foc de
Suflet de zmeu
In padurea intunecata, unde plang carari si lacuri Unde iarba este deasa, si te sperii de-ale ei glasuri Pe un deal, pe niste pietre,negre mari scluptate-n vant Un castel fara-de ferestre se
Batranica
La marginea satului parintilor mei Lang-o padure de lume uitata O batranica locuieste intr-o casa de lemn O batranica bolnava. Si toti satenii o ocolesc Si nimeni nu o mai baga in
De nu intelegi
De nu intelegi ce ai de pierdut Cand te separi de lume, Tu-n drumul vietii te-ai oprit de mult Si viata te rapune. De nu intelegi in timp iubirea Dulceata mierii de salcam Tu ai trait degeaba
Glasul marii
Cand si stelele si luna parca incep a prinde glas Pe un mal uitat al marii intr-o seara ca de basm Langa niste stanci batrane, invelite-n iarba deasa Doi pescari stateau de vorba ametiti de-a
Marea
Marea Inspumegata plange marea Si lacrimi sunt pe maluri Prea multe doruri au murit Pierdute printre valuri... Prea multe suflete ranite Cazut-au tot prin mare Un val dispare
Vantul
Ca un dusman ce striga-n noapte El pe copaci de frunze ii dezgoleste, Al noptii vant ce acum goneste Frunze uscate de pe drum. Si-n asta toamna ruginie Cand totul e pe moarte Al noptii vant