bolnave liniști
lovesc timpanul
cu clape sterpe de pian,
spre însorite margini
ies greieri din fluvii vegetale,
reci,
pe cruci
îmbobocesc cărbuni
și muguri
din somnul
în douăzeci și cinci, a treia,
de Bunavestire,
când soarele se sprijină-n coate,
măturând cu picioarele-i boante
ultimele așchii de întuneric,
iubito,
îți vei așeza cu
Despre umbre știu câteva lucruri;
știu de exemplu că umbrele există,
chiar dacă nu le vedem;
Mai știu că umbrele n-au coloană,
nu vorbesc o limbă anume,
dar ne bântuie existența
și ar fi
înainte de
a fi
fost
cuvânt,
sunt
poezie
„a fi - strămoșul cuvintelor,
a fi - sensul moral al universului…”
mai mult
nu-mi amintesc
doar vara
cu
fluturii care incendiau
zilnic
traversez la 4 ace
marile bulevarde
pe culoarea roșie
de voi fi prins
voi plăti cu vârf fără să crâcnesc
măcar
căci nu știu cum
la fiecare nenorocit de semafor
mi se fură
mărul
fără vreun preaviz ne paște-n gând
o iarna acră și murdară ca o gheenă,
pe coridoare-ntunecate mirosind
a mucegai, a stârv și abur de balenă.
goi pușcă, pe două rânduri, ca la recrutare,
ne
