Poezie
să fiu iertat, iubită doamnă...
1 min lectură·
Mediu
să fiu iertat că îndrăznesc…
mult preaiubită doamnă,
dar peste trupul tău uimit,
mai ară trist…
o toamnă…
vânăt sfârșit de anotimp
- vremelnică icoană -
se leagănă-ntr-o frunză doar,
a plopilor coroană.
corbi seculari cu colți de lup
și ochi flămânzi sub pene,
îți ciugulesc
arsura dulce-a nopților
din vene.
sub plumb
strivit de pleoape reci,
ascunse-n cuiburi ude,
doar umbrele cireșilor de mai,
clocesc zălude,
sortite-a ecloza
fierea izvoarelor spurcate
de umbra mâțelor
- alai de trupuri dezosate -
să fiu iertat, că mă repet,
mult preaiubită doamnă,
dar peste trupul tău uimit,
a mai arat…
o toamnă...
023279
0
LP