Kristina

Imi vine sa plang, Si sa rad cateodata in acelasi timp. Picioarele ma indeamna parca Sa urc peretii, sa-i stric cu unghiile. Ma ustura ochii, Si simt sangele cum alearga prin vene, prin

Cine ar mai vrea o inima bolnava Care naste dureri? Nu pot sa le trimit in lume... Cine vede... noaptea... umbre... pe pereti? Eu... m-adorm fantasmele-n vesminte negre Si ma leagana

Unde sa ma ascund…de dorul ce-mi chinuie trupul fara mila? Mainile mele nu mai au nici puterea... Sa stranga la piept amintirea ta. Mi-e frig pentru ca muritoarele sperante imi dau ocol

Joi, 24 martie 2005 , ploua…/ E asa liniste…se-aud doar inimile cum plang…,/ Si ochii mei…de ce nasc ploi …pe obraji…?/ E frig…si stropii se lovesc in geam …sa moara…/ Mi-au inghetat mainile…dar

Oare nu simti tanguirea vorbelor mele…? Aruncate… in zadar in pustiul asta alb si gol… Buzele mele s-ar topi in vapaia unui singur sarut al tau… Sunt asemeni sufletelor ratacite in iad… Cautand

Mor...sub privirile tale Intr-un foc ce mistuie chiar si oase... Ramane speranta...ca-n cenusa Se vor aduna degetele tale...in mangaieri... Te-astept...in brate, Ca-ntr-o rugaciune sincera, din

Cu unghiile ramase prin morminte Am scris pe nisip...sub piramide... Dar...oamenii sunt rai...gleznele ma dor Am obosit...de tipetele cimiterelor... Ia-ma, pe brate, imbracata in alb Cine nu

Grabeste-te la mine... Caci ma sting precum o torta ramasa fara gaz. Acum sunt, mai incolo, ma vei putea doar simti In mirosul de fum ce te-nconjoara sfios, incet, Si te cuprinde din toate

Pentru unii Viata nu mai e, Pentru altii...e plina de dragoste. Ochii...nu doar vad, arata Pe dinauntru, partea-ntunecata. Ploaia cade, se grabeste in pamant Pustiul e rascolit neincetat de

Timpul trece, si fara nici un zgomot. Aud doar pasii grabiti dinauntrul meu Ce-mi masoara vremea in batai. Gandurile mele inca... Stau atarnate de amintirea ta, goala. Ochii mei, ratacesc dupa o

Noaptea... imi apasa trupul Atat de tare, ca pamantul pe morti Ziua... imi arde soarele... trupul Ca flacarile iadului pacatosii Cand sa traiesc... si cum? Fara dragostea ta si fara mana care

Cand o sa ploua am sa inteleg ca plangi, Si am sa alerg grabita afara Sa simt caldura picaturilor Si puterea cu care m-ai iubit. Iar daca norii m-ar aduce la tine, M-as agata noaptea de coltul