Poezie
Cateodata
1 min lectură·
Mediu
Imi vine sa plang,
Si sa rad cateodata in acelasi timp.
Picioarele ma indeamna parca
Sa urc peretii, sa-i stric cu unghiile.
Ma ustura ochii,
Si simt sangele cum alearga prin vene, prin tample...
As vrea...sa pot zbura,
Sa sar de la inaltimi in gol
Si vantul sa-mi smulga hainele si-asa putrede de asteptare.
Privirile imi iau foc daca privesc cerul mai mult,
Si m-as arunca in el...dar nu pot!
Si-mi vine sa rad de ceea ce gandesc cateodata.
S-a racit...afara.
Mi-au inghetat picioarele
Si mainile mele mici sunt goale!
Unde e trupul tau?
Parca am innebunit, ori sunt bolnava?
De tine...de toate...de nimic.
Deseori mi-e somn
Si tanjesc la linistea asta care ma cheama in plutire
Dar nu trebuie s-adorm
Acum trebuie sa plec
Undeva.
002.473
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Kristina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Kristina. “Cateodata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kristina/poezie/155506/cateodataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.