Poezie
De cand ai murit...
1 min lectură·
Mediu
Joi, 24 martie 2005 , ploua…/
E asa liniste…se-aud doar inimile cum plang…,/
Si ochii mei…de ce nasc ploi …pe obraji…?/
E frig…si stropii se lovesc in geam …sa moara…/
Mi-au inghetat mainile…dar sufletul ma arde…/
De neputinta…Invierii../
E asa liniste …ca ma dor lacrimile…cand se frang in gene../
Dar nimic nu poate despica cerul…ca sa urc../
Sa te mai vad o data…//
Ploua…/
Si din noaptea in care-ai murit…/
Parca suntem mai mult impreuna…/
Si-atunci …de ce lumea ma vede singura…si trista?/
Cand tu esti mereu in preajma mea…cu mine..?/
Mi-amintesc obrazul rece pe care l-am sarutat ultima oara …/
Si mana ta galbena…cand …dormeai…/
Printre flori…in parfum de tamaie…/
Dar nu esti singur…/
Oare nu simti cum te strang in brate…in amintiri..?//
Ploua…/
Peste lumanari…care nu vor sa moara…/
Peste flori…care par sa invie…/
Peste oamenii…care nu vor sa pleci…/
Pacat…ca nu mai stai… /
Eu tot te mai iubesc ..si-asa…/
045.325
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Kristina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Kristina. “De cand ai murit....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/kristina/poezie/128191/de-cand-ai-muritComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALALautorul pe care îl cauți nu mai există acceseaza l✓Toate poeziile tale pun in lumina un fond trist, in care moartea, ingerii apar ca pretext pentru a contura pierderea unei iubiri. Trairea e reala. Lumanarile nu vor sa se stinga in ploaie- e un lucru bun. Ai putea sa citesti ceva si de subsemnatul cu influente morbide. Vei zambi din cauza unei oarecare asemanari. Cu siguranta poezia este scrisa pe baza unui sentiment profund, dintr-o lume in care verosimilul si-a mai pierdut insa din afectivitate. Pentru ce scrii tu in afara de inimi? Sau pentru cine?
0
PȘ Într-o zi s-ar putea să te salut printr-un sărut al unui vis năluc*, iar în zori când te vei trezi mâna îți va alerga la buze, iar apoi un firav suspin, ca într-un clopot de argint va lovi în sufetu-ți cotropit de imaginea chipului meu, și apoi, ochii ce cândva imi aruncau priviri echivoce îți vor fi înecați într-un izvor de lacrimi, lacrimi ce vor muri zdrobindu-se de mâinile tale încleștate, iar apoi izvorul de lacrimi va seca și după un timp vor urma și alte vise, poate și săruturi, suspine, izvoare și secări... și iar vise!
Ceea ce ai scris e trist, ceea ce am scris e un cadou dăruit tristeții tale, dar nu știu de la cine vine...
Numai bine!
Ceea ce ai scris e trist, ceea ce am scris e un cadou dăruit tristeții tale, dar nu știu de la cine vine...
Numai bine!
0