Korner Robert Paul

O piatra de-ncercare de-mi incearca gandul Si-ntr-un navod de lacrimi prind tristeti, Ma pierd si in amurg si-n dimineti, In prea putin eu caut mult mai multul... Cu suflet alb m-amestec cu

ma credeam printul caprelor negre cand printre stanci alergam impreuna cu ele.. cand cu dintii smulgeam pofticios flori de colt.... o faceam pentru ca-mi era de folos frunzisul acela

Te-am plans si te-am iubit... de-a lungul unei secunde... Crezi ca-i putin? sa nu crezi... caci mi-a fost ultima....

Sincer graiesc acum tuturor Voi n-aveti nevoie de lacrimi ce dor, Istoria-i alta, caci altii o au... Daca voi nu ma vreti, nici eu nu va vreau! Durere-mi sunt mie si tare n-as vrea Cu voi

Ramase trist in urma ta Balaiele-ti plete m-au facut prizonier.... Si-am privit marsul lor... Pe care vantu-l ducea catre cer... Cu ochii-mi in ochii-ti palind cautam Istoria clipei primei

te rog Doamne, mai Da-mi o secunda de fericire in bratele ei daltuite in durerea mea... O data macar s-o mai simt... cuibarita la pieptul meu mirosind a vise, mirosind a mereu... Ne-am

Iubito, imi este dor sa te ning, Cu priviri si-ntrebari nerostite... Sa-ti sarut trupul tot, sa te-ating, Sa te mangai cu petale ranite... Noaptea, cand ploua si cand frig ne-mpresoara Cand

m-am trezit ud pana la piele.... si perna mustea... era apa-n calcaiele mele... eram in larg... si nicaieri nu se vedea tabloul lui Aman din dreapta mea.... M-am intrebat de unde

Din vechi amintiri, in sufletu-mi gol, Se varsa un zvon de priviri. Mai luceste in ochii-i acelasi smarald, Ce umple si gand si simtiri... Din trecutu-mi de pasi fara rost, fara tel, O umbra

Atunci traiam in munti amandoi... singuri.. si cred ca iubeam singuratatea din noi.... Ea facea simfonii din opale Eu vanam printre stanci animale... Candva, o capra a zis: \"...sunteti

Ce frica-mi e ca zorii vor apare Si-or sa dispara stelele de jad... Apoi rumoarea zilei se va cerne, Peste concertul noptii ne-ntamplat. Va trece vantul prin aceleasi ramuri, Dar va suna

Aud, in adancuri, in sufletul meu, chipul tau cioplindu-se in dragoste alba, curata... Lacrimi amare cioplesc in adancuri, in sufletul meu ochii tai... amintirea... si iubirea-mi

Colb de iubire s-a urcat pe scrisori si nici lacrimi nu am sa-l alung de pe ele tu plecata-i de mult, tu plecata-i in zori colbuite-au ramas toate visele mele.. ma pierd in genuchi alergand

Ce daca a venit primavara, Eu iti ofer fulgi de nea... Din ultima ninsoare a lumii, Ce se topeste-n palma ta... De ce nu pleci cu tot cu primavara ta Si doar a mea sa fie curtea

Mi-am simtit degetele incarcate de roade atarnand grele, lipite de mainile mele printr-un suflet salbatic... Sub unghiile de la picioare imi cresteau flori iar din talpi pana-n crestet, ma

S-a rupt in mine cerul, Isi varsa-n lume greul, Invins se culca leul Si rage a latrat... Intreaga amintire Se lupta in nestire... Cu lacrimi de iubire, In sange si pacat! Uscate frunze-n

\"Foaie verde portocala Noi suntem copii de scoala....\" Priveste iubito, ninge si azi Zapada-a crescut in gradina, In pamant s-au infipt varfuri de brazi Priveste iubito ninge si azi... Si

Tristetea amintirii e mai vie, mai grea ca amintirea insasi... Femeia in amanta se transforma, si o primim cu bratele deschise... Cu-aceiasi nebunie uniforma, Cu-aceleasi patime