Poezie
Cantec pentru tipatul noptii
1 min lectură·
Mediu
Ce frica-mi e ca zorii vor apare
Si-or sa dispara stelele de jad...
Apoi rumoarea zilei se va cerne,
Peste concertul noptii ne-ntamplat.
Va trece vantul prin aceleasi ramuri,
Dar va suna absurd, legalizat!
Nu stie ziua-a plange precum noaptea,
Conspirativ, ca ultimul pacat...
Noaptea ramane un singur sentiment,
Nascut din suferinta iubirii dintre flori,
Total, profund, omniprezent.
E noaptea un tipat de foc pe comori...
In noapte auzi un tipat tacut,
Il simti sugrumat de visele noastre,
La umbra fantanilor ce nu s-au nascut,
Se pierde lumina din astre!
Dispare pe veci al stihiilor dans
Iar noaptea da glas unui tipat ranit,
Se pierde pe veci acest bal desantat...
Uita-ma noapte! Am imbatranit.
002423
0